Factori de RISC pentru economia globală în 2019. România PIERDE tot mai mulți investitori

Redactor:
Dorin Oancea
Factori de RISC pentru economia globală în 2019. România PIERDE tot mai mulți investitori
Un „hard Brexit", un „Italexit", tensiunile comerciale și politice, situația din Orientul Mijlociu, politicile monetare restrictive sau sectorul imobiliar se numără printre factorii majori de risc pentru economia mondială în acest an, care ar putea avea ecouri semnificative și în țara noastră.

Conform unui studiu realizat de casa de brokeraj X-Trade Brokers (XTB), declinul comerțului în Regatul Unit, generat de un eventual hard Brexit, ar afecta puternic Norvegia, Polonia, Germania, Franța, Olanda și Irlanda. Chiar dacă Uniunea Europeană a anunțat că Marea Britanie ar putea avea un nou acord Brexit, după ce Parlamentul Britanic l-a respins pe cel negociat de Theresa May, lucrurile ar putea fi pe cale să se înrăutățească. Lipsa unui astfel de acord ar provoca un Brexit dezordonat, o revenire la controalele vamale iar Marea Britanie ar rămâne fără acorduri comerciale cu țările din afara Uniunii. Deși scenariul este negativ pentru mediul de business, estimările Băncii Centrale a Angliei sunt și mai alarmante: PIB se va reduce cu 8%, rata șomajului se va dubla și va ajunge la peste 7% iar inflației ar galopa, ceea ce ar determina Fed să majoreze de două ori rata de referință, ca în 2015. Situația ar fi șocantă pentru piețele financiare.

Analiștii au în vedere și riscul unui Italexit, din moment ce doar 44% din populația cu drept de vot ar alege să rămână în Uniunea Europeană; procentul ar reprezenta cele mai puține voturi pozitive înregistrate într-un stat comunitar, sub cele numărate chiar și în Marea Britanie în același context. În plus, Italia e catalogată drept o sursă de risc pentru continent și economia mondială, din moment ce ocupă al doilea loc în Europa din punct de vedere al ponderii datoriei publice în PIB, care se ridică la 2.263 miliarde de euro. În termeni nominali, este cea mai îndatorată țară, iar majorarea salariului minim și reducerea vârstei de pensionare ar putea alimenta această datorie. Prin urmare, Italia ar putea fi forțată să părăsească spațiul comunitar.

Tensiunile comerciale la nivel global au fost puternic intensificate de Statele Unite, odată cu introducerea taxelor vamale pentru oțel și aluminiu, ceea ce conturează încă un risc semnificativ pentru economia mondială. America, care importă de cinci ori mai multe bunuri din China decât vice-versa, a intrat într-un război tarifar cu acest partener comercial, iar impactul s-a resimțit imediat în Asia, unde indicele chinez a pierdut peste 20% și a intrat într-o perioadă dificilă. Taxele noi vor majora costurile materiilor prime și vor scădea cererea, situație ce ar putea cauza creșterea inflației, încetinirea economiei și, în consecință, majorarea rapidă a dobânzilor, scenariu pesimist pentru piața de capital.

 

În ce privește piața petrolieră, Iranul e jucător-cheie. Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează 18,5 milioane de barili de petrol pe zi, în jur de 20% din oferta globală totală. Prețurile petroliere, care influențează semnificativ economia mondială și piețele financiare, au scăzut în a doua jumătate a anului 2018, influențate de conflictul din Orientul Mijlociu. America a decis să iasă din acordul nuclear și să impună din nou sancțiuni Iranului, ceea ce ar determina scăderea producției și noi sancțiuni economice pentru Iran, situație similară cu cea din 2011-2015. Dacă SUA vor reduce veniturile Iranului din exporturi spre zero, acesta ar putea reactiva programul nuclear, iar conflictul internațional ar crește prețurile până la nivelul de 100 de dolari, fapt ce ar avea consecințe catastrofale asupra economiei globale.

 

Scenarii cu efecte economice dezastruoase ar putea fi influențate și de tensiunile politice din Turcia, Ucraina, Argentina, Africa de Sud și Polonia. Riscurile politice sunt relevante pentru piețele emergente, iar 2018 este un exemplu reprezentativ. Anul acesta, șase din șapte monede ale țărilor emergente vor fi expuse riscurilor implicate de alegeri. Rusia pare a fi în topul listei. Dacă va interveni în alegerile din Ucraina, determinând un conflict militar, ar urma noi sancțiuni din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite. Și Africa de Sud reprezintă un risc – o victorie pentru ANC, în contextul planului privind reforma agrară, ar putea afecta puternic moneda locală și sistemul bancar. În Argentina, pierderea alegerilor de către Macri în fața partidelor socialiste ar putea duce țara într-o nouă criză, care ar afecta și Brazilia și Chile.

 

Și Politica monetară restrictivă ar putea determina dezastre economice globale. Criza financiară din 2008 a impus o intervenție radicală din partea băncilor centrale. La 10 ani de la criză, există încă bănci care aplică programe de relaxare monetară, dar și mulți critici la adresa acestor măsuri neconvenționale de politică monetară, întrucât există riscul de formare a unor baloane speculative. 2019 pare că va fi primul an în care cele trei bănci majore vor reduce valorile activelor. Investitorii se pot teme de scăderea lichidității, fapt ce ar putea genera un episod de panică pentru indicii majori, cum ar fi DE30, US500 și JAP225.

China are peste 50 de milioane de apartamente nelocuite, adică o rată de neocupare de 22%, dublă față de Statele Unite ale Americii. Acest indicator pune China pe harta riscurilor majore și pentru piața imobliară, nu doar în ce privește relațiile comerciale. Sectorul imobiliar a fost o țintă populară pentru investitorii care au alimentat o explozie al creditării, prețuri nesustenabile și au ajutat la creșterea economică. Calculele XTB arată că fără investițiile imobiliare și de infrastructură, creșterea nominală nu ar fi nici la jumătate din avansul actual înregistrat. Autoritățile nu au soluții, prin urmare proprietarii chinezi și-ar putea vinde imobilele, fapt ce ar determina scăderea masivă a prețurilor. Avansul în sectorul imobliar este, așadar, un alt factor major de risc.

 

În România, efectul unui hard Brexit sau ITALEXIT s-ar resimți în scăderea atractivității și accesibilității pieței internaționale de muncă, ceea ce ar însemna reducerea semnificativă a intrărilor de valută în țară; prin urmare, s-ar limita și resursele disponibile pentru consum și investiții privat interne. Un efect indirect ar putea fi vizibil, în anumite perioade, chiar și în privința cursului de schimb. Tensiunile comerciale în creștere ar afecta România în special prin canale comerciale, din moment ce economia Germaniei are expunere semnificativă față de China, iar România are în Germania primul partener în comerțul intra-european. O majorare a stresului politic în state emergente ar face mai puțin atractiv scenariul plasamentelor nerezidenților în proiecte în economia locală, reală sau pe bursă. Pe de altă parte, creșterea prețului petrolului în ipoteza unor tensiuni în Orientul Mijlociu sau a sancțiunilor americane implementate mai sever ar induce un val de presiuni inflaționiste. Astfel, s-ar induce riscuri de majorare a dobânzii și la nivel local. Efectul de frânare a avansului economiei României ar fi amplificat dacă Fed și BCE ar impune politici monetare restrictive, deși indiciile recente arată o intrare într-o perioadă de observare, în urma înrăutățirii unora dintre variabilele observate la nivel macro. În fine, în condițiile în care ajustarea prețurilor imobiliare din China ar lua amploare, revărsarea slăbiciunii dinspre sector spre economie în ansamblul său s-ar putea răsfrânge ulterior la nivel european, ceea ce ar afecta și nivelul de creștere produsului intern brut al țării noastre.

Inchide