Românii și-ar putea declara „falimentul personal”. Cum vor parlamentarii să-i ajute pe datornici să depășească o „jenă financiară temporară”

Legea insolvenței persoanelor fizice a trecut, marți, tacit de Senat și urmează să ajungă pe masa deputaților. Parlamentarii spun că susțin măsura, deoarece îi ajută pe cetățeni să depășească o „jenă financiară temporară”. Măsura îi ajută și pe bancheri, susțin aleșii, care au posibilitatea să-și curețe astfel portofoliile de credite. Economiștii sunt, de asemenea, de acord cu introducerea falimentului personal, însă atrag atenția asupra unor probleme de hazard moral, dar și de stigmatul care s-ar putea crea ca urmare a legiferării proiectului.

Pe scurt, cetățenii care nu mai au cum să-și plătească datoriile de orice natură vor putea să ceară instanței insolvența, similar companiilor aflate în dificultăți financiare. Odată ce această cerere va fi admisă, datornicul va intra într-un proces de restructurare și reorganizare a datoriilor, se va forma o „masă credală” și va fi numit un administrator judiciar care se va asigura că debitorul respectă planul de stingere a datoriilor.

Pe baza acestui plan, toți creditorii garantați, cum sunt, spre exemplu, băncile care au ipotecat un imobil, vor primi o compensație cel puțin egală cu cea pe care ar fi obținut-o dacă bunurile debitorului ar fi fost lichidate, în vreme ce creditorii chirografari, cum sunt companiile de utilități, dar și băncile care au acordat credite fără garanții (credite de consum, spre exemplu), vor primi cel puțin 40% din valoarea creanțelor, până la încheierea procesului.

„Planul trebuie să ajute debitorul să evite efectele devastatoare ale lichidării tuturor sau aproape a tuturor activelor sale și să ofere în același timp o compensație îndestulătoare creditorilor, teoretic, aceasta din urmă ar trebui să depășească compensația medie obținută prin lichidare (…) Creditorii garantați nu vor primi în niciun caz o compensație mai mică decât cea pe care ar primi-o în cazul lichidării activelor securizate”, se arată într-o anexă a legii. La nivel european, un cetățean trebuie să plătească, în medie, 70-75% din valoarea datoriilor pentru a ieși din procedura de faliment personal.

Datornicul este protejat pe toată durata insolvenței de orice formă de executare silită. Dacă planul nu este, însă, realizat, se trece la lichidarea activelor.

Inițiatori: Este o lege foarte necesară

Ana Birchall, deputat PSD și unul dintre inițiatorii proiectului, spune că acesta a fost inspirat din legislația și practica a 12 state. România este singura țară din Uniunea Europeană unde nu falimentul personal nu este reglementat în niciun fel.

„Eu sper să existe susținere (în Camera Deputaților, n.r.) având în vedere că este o lege foarte necesară. Este o lege bine scrisă, inspirată din legislația și practica a 12 state, de la SUA la Franța, Germania sau Marea Britanie. Oricum, eu mă voi lupta pentru adoptarea ei”, a spus ea pentru gândul.

Legea urmează să ajungă pe masa deputaților. Eugen Nicolăescu (deputat PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, spune că deși nu a văzut actuala formă a legii, „tema în sine nu poate să nu fie susținută”. În opinia sa, falimentul personal ar trebui să atingă două ținte, susținerea cetățenilor cu datorii mari, dar și a sistemului bancar.

„În primul rând, cetățeanul să nu mai poată fi executat atunci când intră în incapacitate de plată, ci creditele să fie restructurate și datoriile reorganizate pentru ca jena lui financiară temporară să poată fi depășită. În al doilea rând, protecția sistemului bancar astfel încât băncile să-și reconsidere portofoliile debitorilor de provizioane incerte și să elimine în timp din ele”, a declarat Nicolăescu pentru gândul.

În prezent, băncile sunt obligate să facă provizioane pentru toate împrumuturile care s-au dovedit neperformante, respectiv creditele a căror scadențe au fost depășite cu cel puțin 90 de zile.

Ialomițianu: Se legiferează o normalitate

Gheorghe Ialomițianu (PDL) crede la rândul său în necesitatea unei legi care să reglementeze insolvența persoanelor fizice.

„Noi n-am reușit să o impunem în 2010 pentru că s-au opus Fondul Monetar Internațional (FMI) și Comisia Europeană (CE). Este o normalitate ca și persoanele fizice care au o situație financiară dificilă să intre într-un program de reeșalonare, de restructurare”, a comentat Ialomițianu pentru gândul.

În actualul prezent cu FMI, care expiră anul viitor, Guvernul s-a angajat să nu promoveze legea falimentului personal. Pe de altă parte, Darius Vâlcov, ministrul pentru Buget, a precizat miercuri că nu crede că România va mai avea nevoie anul viitor de un nou acord cu FMI.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, a precizat că nu poate oferi niciun comentariu cu privire la un act normativ aflat încă în dezbatere publică.

„Regula la Banca Națională este că nimeni nu se pronunță atunci când sunt chestiuni în dezbatere publică”, ne-a spus el.

Contactați de gândul, reprezentanții Asociației Române a Băncilor (ARB) nu au transmis un comentariu până data publicării acestui materia.

Păun, economist: Principalul vinovat pentru creditele neperformante este statul care a creat iluzia unui viitor mai bun

Cristian Păun, economist și profesor la Academia de Studii Economice (ASE), este de părere că principalul vinovat pentru rata mare a creditelor neperformante este statul care a creat iluzia unui viitor mai bun.

„Principalul vinovat pentru aceste credite neperformante nu este omul care a crezut într-un viitor mai bun și mai stabil, ci cel care a creat iluzia aceasta: statul care a redus dobânzile nepermis de mult și care apoi a crescut fiscalitatea să se salveze din criza pe care a generat-o. În loc să marșăm pe astfel de pseudo-soluții, haideți să mutăm problema exact acolo unde trebuie: la Guvern, care nu găsește spațiul fiscal pentru o relaxare fiscală consistentă și neînsoțită de alte creșteri de taxe sau poveri”, a declarat Păun pentru gândul.

În opinia sa, legiferarea insolvenței persoanelor fizice este îi ferește pe datornici de executarea silită, însă, în fond rămâne o soluție de amânare a unor probleme financiare.

„De fapt, se va trage de timp în defavoarea băncii și în favoarea celui care și-a făcut un calcul greșit inițial și a împrumutat bani mai mult decât a putut ulterior să dea înapoi”, crede economistul.

Lungu, economist: Dacă sunt supraîndatorați, oamenii consumă mai puțin, nu iau credite

Laurian Lungu, doctor în economie și managing partner Macroanalitica, este de părere că legea insolvenței persoanelor fizice este necesară. România a întârziat în adoptarea unei astfel de măsuri din cauza unor constrângeri legate de situația sistemului bancar.

„Aveam unele dintre cele mai mari rate a creditelor neperformante din Europa. Nici BNR nu a susținut introducerea măsurii deoarece ar fi periclitat stabilitatea sistemului bancar”, a declarat Lungu pentru gândul.

În opinia sa, legea va avea efecte pozitive pe termen mediu, pe termen scurt existând posibilitatea de a apărea anumite probleme.

„Efectele vor fi bune. Oamenii, dacă sunt supraîndatorați, consumă mai puțin, nu poți să-i ai ca viitori clienți”, spune el.

În opinia sa, există o stigmă asociată neplății unui credit, însă, pe de alte parte, ar trebui să fie respectate normele de bune practică.

„La noi se aplică pe rol judiciar, în alte state procesele (de insolvență a persoanelor fizice, n.r.) sunt pur administrative. Sunt agenții, aprobate de stat și alte insituții, precum asociații ale consumatorilor astfel încât să nu există această stigmă”, a precizat Lungu, adăugând că, într-adevăr, este și o problemă de hazard moral.

„Există un hazard moral atât la debitori care pot cere insolvența pentru a plăti o datorie mai mică, dar și la creditori, având în vedere că unii au dat credite chiar dacă au știut că debitorul va avea probleme să le achite”, ne-a spus economistul.

Dochia: Există riscuri și incertitudini

Aurelian Dochia, consultant financiar, crede că va urma o perioadă de incertitudine și risc.

„Sincer, mi-e destul de greu să apreciez efectele legii. Este o noutate pentru România și efectele vor depinde de modul de aplicare și de interpretările pe care instanțele le vor da. Pentru o perioadă, va fi multă incertitudine, riscuri și incertitudini destul de mari”, a declarat Dochia pentru gândul.

În opinia sa, falimentul personal este o soluție de tergiversare, prezentată prea optimist în România.

„În alte țări, falimentul personal nu este chiar așa de vine văzut, ca o ușurare. Poate avea consecințe negative în ceea ce privește posibilitatea ulterioară de accesare a unui credit. Este un stigmat, ajungerea la falimentul personal. În România a fost prezentat ca un ajutor acordat celor care au probleme cu plata datoriilor”, spune el, adăugând că implicarea instanțelor presupune și costuri destul de mari.

Cum ar urma să funcționeze sistemul

Un cetățean român ar urma să intre în procedură de insolvență solicitând, printr-o cerere, așa-numitul faliment personal. El trebuie să arate că nu poate plăti două sau mai multe datorii către doi sau mai mulți creditori, în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestor datorii.

Această cerere va trebui însoțită de un raport al bunurilor din proprietatea sa, a veniturilor disponibile, a veniturilor realizate în ultimii trei ani, a veniturilor pe care preconizează că le va avea în următorii cinci ani, precum și de o situație a datoriilor sale. Dosarul va mai cuprinde și o declarație pe proprie răspundere în care sunt explicate motivele pentru care se află în incapacitatea de a-și achita datoriile la termenul scadent, precum și o propunere de plan pentru rambursarea datoriilor.

Textul legii prevede și posibilitatea ca un creditor să solicite aplicarea procedurii de insolvență unui debitor. Acesta trebuie să dovedească faptul că debitorul nu își poate plăti datoriile, dar și că are de recuperat de la el peste 25.000 de lei. În susținerea cererii, creditorul trebuie, de asemenea, să furnizeze, „în măsura în care acestea îi stau la dispoziție”, informații despre bunurile și veniturile debitorului, precum și o situație a celorlalți creditori și a creanțelor acestora asupra debitorului. Instanța poate decide, în situația în care creditorul nu are acces la aceste informații, obligarea debitorului să completeze cererea, într-un termen de 30 de zile calendaristice. „Instanța va refuza cererea procedurii de insolvență dacă, în pofida instrucțiunilor date, această solicitare nu este completată corespunzător”, se arată în propunerea legislativă.

Această cerere trebuie admisă de instanță, iar odată cu începerea procedurii de insolvență, se va desemna și un administrator judiciar.

Efectele începerii procedurii de insolvență

Odată ce acest proces începe, debitorul nu mai poate dispune de bunurile sale fără acordul prealabil al administratorului judiciar. Excepție fac tranzacțiile necesare pentru debitor și pentru cei care depind de el, respectiv cheltuielile de trai de bază. Și aceste tranzacții vor trebui, însă, prezentate într-un raport trimestrial administratorului judiciar.

Pe de altă parte, odată intrat în insolvență, debitorul va fi apărat de orice procedură de executare silită.

Toate creanțele asupra debitorului vor deveni scadente și vor trebui achitate, dar nu se va acumula nicio dobândă, cost suplimentar sau penalitate pentru creanțele existente la data deschiderii procedurii.

Creditorii vor avea obligația de a înregistra creanțele asupra debitorului în termen de 20 de zile de la începerea procedurii de insolvență. Administratorul judiciar le va centraliza și revizui, alături de veniturile debitorului.

După finalizarea listei de creanțe și a listei bunurilor și veniturilor, creditorii vor analiza propunerea debitorului de plan de rambursare a datoriilor, acesta urmând să fie aprobat, după ce se ajunge la un acord, de instanță. Dacă planul nu este acceptat, se trece la lichidarea activelor debitorului.

Cum trebuie să arate planul

Fiecare creditor chirografar (cum sunt companiile de utilități) trebuie să primească o compensare de minimum 40% din valoarea nominală a creanțelor sale. Debitorul poate restitui o compensare mai mică, doar cu acordul scris al creditorului.

Creditorii garantați nu vor primi în niciun caz o compensație mai mică decât cea pe care ar primi-o în cazul lichidării activelor securizate.

Graficul de rambursare a datoriilor nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de cinci ani, decât dacă debitorul și creditorul agreează altfel. Planul poate prevede și lichidarea anumitor bunuri ale debitorului.

Orice creanțe, cu câteva excepții (sancțiuni penale, despăgubiri rezultate din vătămări aduse vieții sau sănătății unor persoane fizice, pensii alimentare sau creanțe care derivă din declanșarea procedurii de insolvență), care nu au fost înregistrate în cadrul procesului vor înceta să existe la data efectivă de intrare în vigoare a planului.

Până la îndeplinirea planului, debitorul este obligat:

♦ Să utilizee veniturile din activele sale în concordanță cu planul aprobat;
♦ Să desfășoare activități adecvate, generatoare de venituri și, în cazul șomajului, să caute să realizeze venituri;
♦ Să înainteze administratorului judiciar sumele obținute din moșteniri, donații sau drept compensare pentru daune generate de evenimente care apar ulterior declanșării procedurii de insolvență;
♦ Să nu ascundă nicio parte din veniturile sale;
♦ Să nu își asume noi responsabilități pe care nu le-ar putea îndeplini la scadență.

La expirarea perioadei stipulate în plan, administratorul judiciar va transmite raportul său final instanței de insolvență care va confirma eșecul sau succesul planului.

Dacă planul nu a fost respectat, instanța va dispune lichidarea bunurilor debitorului. În timpul acestei proceduri, administratorul judiciar preia drepturile de control și de dispunere de activele debitorului.

El va aproba o alocație minimă aferentă debitorului și persoanelor care depinde de acesta pentru a le permite satisfacerea nevoilor de bază. O asemenea alocație nu poate depăși salariul minim pe economie.

După, fie că s-a realizat planul, fie că au fost lichidate bunurile, instanța va decide eliberarea de datorii, respectiv stingerea tuturor creanțelor înregistrate în procedura de insolvență și nerambursate pe parcursul acestei proceduri.

În urma procedurii de insolvență, debitorul nu va mai putea avea, pentru o perioadă de cinci ani, calitatea de asociat unic al unei societăți.

De asemenea, el riscă o pedeapsă cu închisoare între unu și cinci ani dacă furnizează informații sau declarații false sau ascunde documente și active relevante pentru procedura de insolvență.

La capitolul eligibilitatea, legea se aplică oricărui cetățean român, cu reședință permanentă în România, care poate demonstra existența activelor sau a principalei surse de venituri pe teritoriul României, precum și caracterul non-antreprenorial atât al activității cât și al datoriilor sale.

FMI și bancherii s-au opus legii falimentului personal

În ultimii ani, au existat mai multe inițiative legislative pentru reglementarea falimentului personal, însă niciuna dintre ele nu a avut susținere.

De altfel, Guvernul s-a angajat față de FMI și CE să nu legifereze falimentul personal deoarece măsura ar crea hazard moral și ar putea genera abuzuri din partea debitorilor.

„Având în vedere că menținerea disciplinei de plată în rândul debitorilor contribuie în mod semnificativ la consolidarea stabilității financiare, vom depune toate eforturile pentru a evita adoptarea unor inițiative legislative referitoare la insolvența persoanelor fizice care ar crea hazard moral și care ar putea genera abuzuri frecvente din partea debitorilor, deoarece ar submina disciplina de plată”, se arată în ultima scrisoare de intenție semnată de autoritățile de la București.

Bancherii nu au susținut la rândul lor legile privind falimentul personal, în principal din cauza experienței pe care au avut-o cu legea insolvenței persoanelor juridice.

Dacă, în 2010, o companie din 30 își cerea insolvența, în prezent, una din șapte companii recurge la această soluție pentru a scăpa de datorii.

Dintre cele circa 110.000 de firme care și-au cerut insolvența, doar 2-3% au ajuns în proces de reorganizare, restul intrând în faliment.