Alegeri pentru Duma de Stat în Rusia. The Guardian: Puterea lui Putin nu depinde de susținerea rușilor de rând, dar autoritatea sa este susținută de iluzia că ascultă și îi pasă

Milioane de oameni vor participa la alegerile din Rusia, în acest weekend. Va fi ales un nou parlament, dar scopul scrutinului este acela de a menține autoritatea lui Vladimir Putin asupra procesului politic. Asta înseamnă că Rusia Unită, partidul președintelui, va păstra controlul asupra Dumei, notează The Guardian.

Amploarea victoriei guvernului nu va fi anunțată până la numărarea voturilor. Dar rezultatul este deja stabilit.

• O parte din locuri este disponibilă pentru alte „partide sistemice” care funcționează ca opoziție licențiată de Kremlin, amplificând pretenția de pluralism.
• Acestea servesc, în primul rând, drept supape de presiune pentru frustrarea publică.
• Au și rolul de a fi intermediari parlamentari atunci când facțiunile rivale din cadrul elitei conducătoare vor să modifice politica Kremlinului într-o direcție sau alta.

Kremlinul preferă să minimizeze diferența dintre scorul oficial al partidului Rusia Unită și unul care ar reflecta, plauzibil, atitudinea publicului față de regim.

Dacă diferența este prea mare, obținută prin fraudă flagrantă, aceasta transmite nesiguranță în Kremlin. Puterea lui Putin nu depinde de susținerea rușilor de rând, dar autoritatea sa este susținută de iluzia că ascultă și îi pasă.

Niște alegeri furate flagrant ar demonstra că nu este așa, scrie editorialistul Rafael Behr, autorul analizei.

De ce a fost exclus din campanie Partidul Yabloko

Credibilitatea electorală este mai greu de obținut decât de obicei, din cauza oboselii provocate de război. Nimeni nu se mai poate preface că „operațiunea militară specială” din Ucraina a mers conform planului.

Trebuia să dureze săptămâni și se află acum în al cincilea an. Au fost aproximativ 1,5 milioane de victime de partea Rusiei, punctează Rafael Behr.

• Lipsa voluntarilor stârnește temeri că o altă mobilizare a rezervelor armate este în curs de desfășurare.
• Putin a negat că este necesară o astfel de recrutare.
• Faptul că trebuie să ofere asigurări publice echivalează cu recunoașterea faptului că progresul pe front a stagnat.
• Totodată, starea de spirit pe plan intern s-a deteriorat.

Atacurile cu drone și rachete ucrainene au făcut războiul vizibil și palpabil din punct de vedere economic, la mii de kilometri de linia frontului.

Vălul propagandei de stat nu poate fi tras peste norii de fum care se ridică din rafinăriile de petrol și cozile de la pompele de benzină, consideră autorul analizei.

Nu există sondaje de opinie precise într-un stat autoritar. Rușii sunt reticenți să își împărtășească gândurile private cu străini la telefon, mai ales când denigrarea forțelor armate este o infracțiune.

Un indicator fiabil al disidenței în creștere este rata sporită a represiunii. Luna trecută, Yabloko, un partid liberal fără importanță, a fost exclus din alegeri pe baza unei tehnici absurde și inventate. Adevărata obiecție a fost sloganul de campanie al partidului – „Pentru pace și libertate”, explică Rafael Behr.

Niște alegeri plictisitoare și discrete, varianta ideală

Yabloko fusese tolerat anterior ca un partid irelevant, de epocă, din epoca pre-Putin, mai notează editorialistul Rafael Behr. Nu era un partid inofensiv, ci neamenințător.

• Nu merita riscul de a fi evidențiat prin martiriul politic.
• Acest calcul s-a schimbat odată cu semnele că alegătorii se îndreptau spre singurul steag anti-război disponibil.

Nu a fost o mișcare mare. A fost suficientă pentru a convinge autoritățile că negarea reprezentării partidului după scrutin ar putea fi mai dezordonată decât blocarea acesteia în avans.

„Dacă interzicerea opoziției scade prezența la vot, cu atât mai bine. Kremlinul pare să fi acceptat că o demonstrație sinceră de entuziasm pentru status quo nu este disponibilă. Niște alegeri plictisitoare și discrete, care spun o poveste despre supunere și stabilitate, sunt următoarea variantă ideală”, scrie autorul analizei.

Putin, avatar al nostalgiei imperiale

Aceasta este meșteșugul pervers al „democrației gestionate”. Este mecanica de a conduce autoritarismul printr-o constituție aparent liberală.

Necesită un amestec de coerciție performativă, concesii tactice și consimțământ improvizat, scrie Rafael Behr.

• Prada economică a corupției trebuie distribuită suficient de larg pentru a hrăni o elită inactivă.
• Trebuie să existe suficient teatru de participare publică pentru a legitima regimul.
• Dar libertatea autentică trebuie, de asemenea, discreditată ca fiind calea haosului.

Aceasta a fost o replică ușor de transmis rușilor care își amintesc de democratizarea post-sovietică. A fost o perioadă a gangsterismului endemic, a statutului de superputere abandonat și a sărăciei naționale.

„Putin este un produs al acelei epoci și al reacției întruchipate împotriva acesteia. El a transferat motoarele îmbogățirii capitaliste oligarhice pe șasiul reconstituit al unui stat de tip sovietic.

S-a transformat într-un avatar al nostalgiei imperiale și al setei de ordine a unei populații epuizate.

A promis să exprime interesul național mai eficient ca unică încarnare a acestuia decât ar putea, vreodată, orice parlament gălăgios și divizat”, punctează autorul analizei.

Foto main – Profimedia Images