Calcule complicate pentru Iran. Forțele navale și aeriene ale SUA, poziționate strategic în Orientul Mijlociu. Army Recognition: „Una dintre cele mai mari concentrări regionale de forțe din ultimii ani”

Statele Unite au poziționat un „mix” substanțial de forțe navale, aeriene, de apărare antirachetă și terestre în Orientul Mijlociu. Aceasta este una dintre cele mai semnificative concentrări regionale de forțe din ultimii ani. Această demonstrație de forță, potrivit Army Recognition, include mijloace de atac bazate pe portavioane, acoperire pentru bombardiere cu rază lungă de acțiune, sisteme integrate de apărare aeriană și antirachetă și unități terestre poziționate în față, potrivit oficialilor din domeniul apărării.

Analiștii evaluează desfășurarea ca o demonstrație calibrată de forță, menită să consolideze descurajarea împotriva Iranului, asigurându-se în același timp că SUA își păstrează capacitatea de a executa operațiuni de atac rapide și susținute în mai multe domenii, dacă este necesar.

• Pe mare, piesa centrală a posturii SUA este o configurație cu potențial trei portavioane.
• Portavionul USS Abraham Lincoln (CVN-72) operează în Marea Arabiei de la sfârșitul lunii ianuarie, poziționat la aproximativ 700 de kilometri de țărmurile iraniene.

Un portavion din clasa Nimitz transportă, de obicei, între 70 și 75 de aeronave.

• Avioane de vânătoare multirol F/A-18E/F Super Hornet cu o rază de luptă de peste 700 de kilometri.

• Avioane de vânătoare stealth de a cincea generație F-35C Lightning II capabile să penetreze spațiul aerian contestat.

• Avioane de atac electronic EA-18G Growler concepute pentru a suprima apărarea aeriană inamică.
• Platforme de avertizare timpurie aeriană E-2D Advanced Hawkeye.

• Elicoptere MH-60 pentru război antisubmarin și logistică.

Un al treilea portavion ar putea fi adăugat dacă escaladarea se intensifică

USS Gerald R. Ford (CVN-78), nava principală a clasei Ford, ar fi fost în tranzit dinspre Atlantic – notează Army Recognition – cu o fereastră de sosire estimată la mai puțin de o săptămână.

Clasa Ford integrează Sistemul Electromagnetic de Lansare a Aeronavelor, permițând rate de generare a misiunilor mai mari decât clasele anterioare, un factor critic în campaniile de atac susținute.

Activitatea pregătitoare din jurul portavionului USS George HW Bush (CVN-77) din Norfolk sugerează că un al treilea portavion ar putea fi adăugat dacă escaladarea se intensifică, angajând potențial aproape o treime din flota de portavioane americane.

Această prezență a portavioanelor este susținută de o forță de suprafață estimată la între 25 și 35 de nave.

• Aproximativ o duzină de distrugătoare cu rachete ghidate din clasa Arleigh Burke, echipate cu sistemul de luptă Aegis, oferă apărare aeriană și antirachetă stratificată, transportând în același timp rachete de croazieră Tomahawk pentru atac terestru.
• Un singur distrugător de zbor IIA poate transporta zeci de rachete Tomahawk cu o rază de acțiune de aproximativ 1.600 de kilometri, permițând opțiuni de atac la adâncime împotriva infrastructurii fixe.
• Estimările agregate sugerează că peste 600 de rachete Tomahawk ar putea fi disponibile în flota desfășurată.

Navele de luptă (LCS) – Littoral Combat Ship -, inclusiv USS Canberra, USS Tulsa și USS Santa Barbara, sunt, se pare, alocate misiunilor de securitate în Golf și de contramăsuri împotriva minelor, o capacitate critică în apele închise ale Strâmtorii Hormuz. Navele de tăiere ale Gărzii de Coastă a SUA desfășurate în avans în Bahrain consolidează securitatea maritimă și operațiunile de patrulare.

Calculele defensive ale Iranului, din ce în ce mai complicate

Forțele submarine complică și mai mult calculele defensive ale Iranului.

Fiecare Grup de Atac al Portavioanelor include, de obicei, cel puțin un submarin de atac cu propulsie nucleară (SSN), optimizat pentru război antinavă, colectare de informații și misiuni de atac terestru care utilizează rachete Tomahawk.

• Informațiile despre USS Georgia (SSGN-729), un submarin cu rachete ghidate din clasa Ohio, în Marea Mediterană, sunt notabile.
• Un SSGN poate transporta până la 154 de rachete Tomahawk, oferind o capacitate masivă de salve de pe o platformă secretă.

450 până la 500 de avioane de luptă

În domeniul aerian, prezența combinată a SUA și a aliaților în regiune este estimată la 450 până la 500 de avioane de luptă.

• Avioanele de luptă F-35A Lightning II ale Forțelor Aeriene SUA desfășurate în Iordania sporesc atacurile stealth și suprimarea misiunilor de apărare aeriană inamice.
• Avioanele F-15E Strike Eagle, cu capacitate de atac pe rază lungă de acțiune și sarcină utilă mare, rămân poziționate la baza aeriană Muwaffaq Salti.
• Escadrile suplimentare F-16 Fighting Falcon, avioane de luptă pentru superioritate aeriană F-22 Raptor și avioane de sprijin aerian apropiat A-10C Thunderbolt II oferă opțiuni tactice stratificate pe întreg spectrul escaladării.

Se pare că bombardierele strategice, inclusiv aeronavele B-1B Lancer, B-2 Spirit și B-52H Stratofortress, sunt în alertă sau în staționare în Europa, Diego Garcia, Statele Unite continentale și alte locații regionale.

B-2 Spirit, cu profilul său stealth și capacitatea de a transporta avionul GBU-57 Massive Ordnance Penetrator (MOP), este deosebit de potrivit pentru ținte îngropate și îngropate adânc, inclusiv instalații nucleare fortificate, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Se clatină parteneriatul Moscova-Beijing? Relația dintre Trump și Xi ar trebui să-l îngrijoreze pe Putin. Politico: „Are o fereastră limitată de oportunități pentru a-și valorifica punctele forte”
• Ratarea țintei. „Armele minune” ale lui Putin, fără impact vizibil, sunt o provocare pentru SUA. Moscova dă „undă verde” Washingtonului într-o altă competiție nucleară cu final necunoscut  
• Neutralitatea reinterpretată. Noua strategie militară a Republicii Moldova și vulnerabilitatea pe care o poate exploata Rusia
• Modernizarea forțelor nucleare, obiectiv secundar al Kremlinului? „Putin este încrezător că echilibrul strategic global se schimbă în favoarea Rusiei”
• Putin, greu de convins. Ucraina poate face concesii teritoriale, dar marea miză a liderului de la Kremlin este cu totul alta. „O chestiune de prestigiu politic extern și intern”