Cum reușește Iranul să fenteze faimosul Iron Dome și care este marea vulnerabilitate a armatei Statelor Unite. Atuurile și dezavantajele forțelor militare în conflictul din Orientul Mijlociu

Pe 28 februarie, Orientul Mijlociu s-a aprins din nou. Și nu pare că se va stinge prea curând, după cum a spus-o chiar Donald Trump, în prima declarație făcută în direct, în urma reizbucnirii conflictului din regiune. Care este secretul iranienilor și cum reușesc să păcălească Iron Dome-ul israelian, aflați într-o analiză realizată de Gândul.

Operațiunea „Furia epică” se prelungește

Deși asaltul israelieno-american părea că se va încheia rapid, mai ales după uciderea ayatollahului Ali Khamenei, în realitate, cea mai puternică armată a lumii s-a trezit cu bazele militare bombardate. Acest lucru l-a făcut până și pe Trump să reconsidere durata conflictului în care sunt implicate direct: Statele Unite, Iran și Israel. Și cărora li s-ar putea alătura țările arabe din Orientul Mijlociu care au fost atacate de Teheran și au anunțat că își rezervă dreptul de a riposta în conformitate cu dreptul internațional.

SUA, principala putere militară a lumii

Platforma Global Firepower calculează puterea militară a statelor în baza unei metodologii care analizează peste 60 de factori, printre care pregătirea și numărul personalului militar, echipamentele militare, logistica, resursele financiare și multe altele. Cu toate acestea, informațiile și previziunile platformei nu iau în calcul factori precum doctrina militară, nivelul de intelligence sau alianțele din regiune, care joacă un rol decisiv.

Israelul și Iranul ocupă poziții foarte apropiate una de cealaltă: Israel ocupă locul 15, în timp ce armata Iranului este pe locul 16 în lume. Cu toate că cifrele oferă o imagine generală, contextul subliniază unele realități tactice care depășesc statisticile.

Tehnologie avansată vs. ploaie de rachete

Pe de o parte, SUA și Israel își bazează puterea militară pe tehnologia superioară de război, în special în ceea ce privește aviația de ultimă generație, rețelele integrate de apărare aeriană și pe capacitatea de proiecție a forței la distanță. Pe de cealaltă parte, din cauza sancțiunilor economice care au împiedicat modernizarea armatei, Iranul a adoptat o doctrină de război asimetric, care include un arsenal masiv de rachete balistice, rachete de croazieră și drone, concepute pentru a copleși apărarea inamicului prin saturație. Mai mult, Teheranul poate să apeleze la facțiunile din Liban, Yemen sau Irak pentru a ataca interesele SUA din regi

Avantajele Iranului: teritoriul vast și numărul soldaților

În timp ce Iranul are avantajul teritoriului vast și al numărului de trupe, alianța SUA – Israel are superioritate în tehnologie, în special în ceea ce ține de războiul electronic, aviația stealth și sistemele de apărare antirachetă. În cazul acestora, principalul avantaj nu este dat doar de suma forțelor armate, ci și de sinergia dintre acestea: în timp ce SUA are capacitatea de a proiecta puterea la nivel global, Israelul are intelligence-ul necesar pentru a aplica puterea de foc americană.

Atât Statele Unite, cât și Israelul au superioritate aeriană și tehnologică, unde ambele state au în dotare aeronave de generația a 5-a care pot penetra spațiul aerian fără a trece observate. Pe lângă avioanele de luptă, americanii dispun de bombardiere strategice, precum B-2 sau B-52, care sunt capabile să lovească orice țintă din Iran fără a intra în raza de acțiune a rachetelor antiaeriene iraniene.

Pe lângă forța brută, SUA dispune și de capacitatea de a bruia sistemele de comunicații, radarele și ghidajul dronelor iraniene. Un exemplu în acest sens este avionul Boeing EA-18G Growler, care și-a dovedit utilitatea în operațiunea americană din Venezuela prin bruierea rețelelor de radare.

Un alt atu al Statelor Unite este capabilitatea de a proiecta puterea militară în lume. Washingtonul are în prezent două portavioane în regiune, unul în Oceanul Indian și al doilea în Marea Mediterană, ce oferă o platformă de atac aerian și lansare de rachete de croazieră foarte facilă. Mai mult, Statele Unite au zeci de baze militare în Qatar, Bahrain, Kuweit, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, care le permit o reacție rapidă și susținută a unei campanii militare de durată.

Din punct de vedere defensiv, Israelul, în principal, dar și statele arabe aliate ale SUA, dispun de capabilități antirachetă avansate. Israelul folosește combinația dintre Iron Dome (pentru rachetele cu rază scurtă de acțiune), David’s Sling (rază medie) și Arrow (pentru rachetele balistice).  Toate acestea sunt completate cu sistemele THAAD și Patriot dislocate de americani în regiune, care fac ca Israelul să aibă cel mai dens scut antirachetă din lume.

Rachetele Iranului vs. Iron Dome

De cealaltă parte a baricadei, Iranul nu dispune de finanțele și tehnologia adversarilor săi, dar doctrina sa militară a fost construită special pentru a contracara aceste dezavantaje. Tactica Iranului nu prevede o luptă simetrică (tanc contra tanc, avion contra avion), ci un război asimetric și hibrid. În arsenalul său, Iranul dispune de trei tipuri de rachete pe care le-a folosit, după cum am văzut în conflictul actual și în cel din vara anului trecut.

Teheranul deține cel mai mare și mai divers arsenal de rachete din Orientul Mijlociu, iar strategia acestuia nu este neapărat precizia, ci lansarea unui număr mare de rachete și drone pentru a copleși sistemele de apărare ale inamicului. Rachetele balistice reprezintă cea mai mare componentă a arsenalului armatei iraniene și includ, în principal, seriile Shahab, Khyber Shekan și racheta Haj Qasem, care au diferite raze de acțiune.

A doua componentă este dată de rachetele de croazieră, care au o rază de acțiune de peste 1.000 de km și, în al treilea rând, rachetele hipersonice. Din ultima categorie, avem rachetele din seria Fattah, 1 și 2, care pot atinge viteze de până la 12.000 km/h. Pe lângă acestea se mai adaugă și dronele de atac, care sunt ieftine și pot fi produse în masă.

Iranul și-a construit numeroase baze militare, silozuri de rachete și fabrici de drone în buncăre subterane, adânc în munți. Acestea nu doar că sunt greu de distrus, dar sunt aproape imposibil de depistat pe radar.

În teorie, Iranul nu luptă singur, ci este ajutat de grupările aliate din regiune, printre care Hezbollah, grupările din Irak și Siria, dar și Houthi din Yemen. Cunoscută drept „Axa Rezistenței”, această grupare condusă de Teheran are menirea să contracareze influența SUA și a Israelului în Orientul Mijlociu.

Până la acest moment, Hezbollah, cel mai puternic aliat non-statal al Iranului, nu a lansat nicio inițiativă militară. Gruparea din Liban a spus că își declară solidaritatea față de Iran, dar a ezitat să confirme dacă intră într-o confruntare directă cu SUA și Israel. În primă fază, aceștia au spus că vor sta pe bară, dar dacă viața ayatollahului Ali Khamenei va fi pusă în pericol, atunci se va trece linia roșie. Chiar și așa, întâmplarea face ca Ali Khamenei să fi fost ucis în operațiunea de bombardament comună SUA-Israel de sâmbătă.

Avantajele SUA și Israel conflictul cu Israel: o putere de foc uriașă, supremație aeriană și navală, dar și tehnologie avansată pentru anihilarea rapidă a rachetelor.

masiv de rachete și drone pe care le poate folosi prin atacuri masive, de saturație, astfel încât apărarea complexă antiaeriană a Israelului să nu le poată doborî pe toate. În acest conflict regional, ambele părți dispun de avantaje și dezavantaje. Statele Unite sunt dependente de bazele regionale, care sunt vulnerabile la atac, de costurile politice și economice și de riscul implicării într-un război prelungit.

Khamenei e mort, regimul rezistă?

Ayatollahul  este mort, dar regimul de la Teheran rezistă. Ar putea fi destabilizat intern doar de populație sau de facțiunile militare care doresc să preia puterea. Ba mai mult, după cum s-a putut observa în ultima perioadă, regimul de la Teheran a demonstrat o capacitate incredibilă de a primi lovituri și de a continua să funcționeze. Istoria conflictelor asimetrice arată că o forță mai slabă din punct de vedere tehnologic poate rezista mult timp, în timp ce presiunea politică asupra SUA sau reziliența populației israeliene sunt factorii decisivi.

Recomandările autorului: