Cum au schimbat crizele petrolului din anii 1970 economia mondială. Oamenii stăteau ore întregi la coadă ca să alimenteze. Care sunt asemănările cu criza de acum

În timp ce lumea încă mai analizează lecțiile celor două șocuri petroliere din anii 1970, actualul conflict dintre Iran și Statele Unite a generat o nouă lovitură pentru piețele energetice globale. Cu toate acestea, spre deosebire de crizele din 1973 și 1979, care s-au limitat în principal la petrol, cea din ziua de astăzi este o criză multidimensională, care afectează simultan aprovizionarea cu petrol, gaze naturale lichefiate, electricitate și chiar lanțurile de aprovizionare cu îngrășăminte. Cu milioane de barili de petrol blocați în Strâmtoarea Ormuz și cu o cerere foarte mare care a dus ca prețul barilului de petrol să oscileze în jurul sumei de 110 dolari, întrebarea nu mai este dacă vom simți impactul, ci cât de mult va marca economiile lumii.

Primul șoc pe piața energetică a fost generat de statele arabe membre OPEC, care au impus un embargo împotriva țărilor care au sprijinit Israelul în Războiul de Iom Kipur (în special SUA și statele din Vest).
Pe 6 octombrie 1973, Războiul de Yom Kippur, care a implicat în principal Egiptul, Siria și Israelul, a declanșat prima criză energetică a secolului XX. La 11 zile de la începerea conflictului, mai multe state arabe membre a Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) au anunțat că vor înceta să mai vândă petrol celor care susțin Israelul, iar producția de țiței a fost redusă.

Criza petrolului din 1973 a dus la raționalizarea combustibilului

Efectul pe piața petrolului la acel moment a fost imediat. În doar câteva luni, prețurile globale s-au cvadruplat. În Occident, benzinăriile au rămas goale din cauza penuriei, iar în cele în care mai exista combustibil, șoferii stăteau ore întregi la cozi. În unele părți ale Statelor Unite, combustibilul era raționalizat în funcție de numărul de înmatriculare. În Europa, în schimb, țări precum Olanda și Germania de Vest au introdus duminicile fără mașini, iar Marea Britanie a redus limitele de viteză pentru a scădea consumul de benzină.

Criza petrolului din 1979 a dovedit că lumea este dependentă de petrolul din Orient

Dacă prima criză din 1973 a fost un „avertisment”, a doua criză petrolieră din 1979 a fost un șoc care a schimbat modul în care lumea consumă energie. În acel moment, Occidentul a realizat că dependența de petrolul din Orientul Mijlociu este o vulnerabilitate fatală.

După înlăturarea șahului Reza Pahlavi, exporturile de petrol ale Iranului au fost sistate, iar producția a scăzut cu doar 4%, ceea ce a generat panică pe piețele internaționale. Pentru că au avut experiența crizei de la începutul anilor 1970, traderii și guvernele, temându-se de o penurie totală, au început să stocheze cantități uriașe, ceea ce a dus la o explozie artificială a prețurilor. Într-un interval foarte scurt, prețul barilului a crescut de la 15 dolari la aproape 40 de dolari (echivalentul a peste 150 de dolari astăzi, dacă luăm în calcul și inflația).

Moștenirea crizelor din anii 1970

În afara faptului că Occidentul a realizat că bunăstarea economiilor sale depinde de evoluțiile din Orientul Mijlociu, o schimbare importantă a fost aceea că Statele Unite au încetat să mai fie principalul „furnizor de rezervă” de petrol al lumii. După al Doilea Război Mondial, producția americană a fost considerată suficient de mare încât putea să suplinească cererea atunci când oferta globală se reducea. Cu toate acestea, limita producției americane și-a atins vârful în anul 1972.

Prețurile mari ale țițeiului au dus automat la creșterea costurilor la aproape orice. Inflația a crescut vertiginos în multe economii avansate, iar multe sindicate ale muncitorilor au fost forțate să ceară creșteri substanțiale ale salariilor pentru a ține pasul cu creșterea prețurilor.

În același timp, creșterea economică a încetinit brusc și a dus la apariția fenomenului de stagflație: o inflație ridicată apărută pe fondul unei creșteri economice stagnante. Băncile centrale au avut de ales între două strategii periculoase. Pe de o parte, creșterea dobânzilor putea duce la reducerea inflației prin încetinirea împrumuturilor sau a cheltuielilor, dar ratele mari riscau, de asemenea, să împingă economia într-o recesiune mai adâncă. Pe de altă parte, multe bănci centrale, inclusiv Rezerva Federală a SUA, s-au străduit să găsească un echilibru corect. Rezerva Federală a continuat să reducă ratele dobânzilor pentru a sprijini economia, dar acest lucru nu a făcut decât să contribuie la inflație.

Se compară criza actuală cu cele din anii 1970?

Actualul conflict din Orientul Mijlociu, care a dus la tensiuni și explozii de prețuri, este considerat de mulți experți, inclusiv de șeful Agenției Internaționale a Energiei (AIE), ca fiind prima criză energetică cu adevărat globală, depășind cu mult complexitatea șocurilor generate în anii 1970. Spre deosebire de crizele precedente, care au implicat doar petrolul, actuala criză energetică este una multidimensională, care a afectat simultan prețurile la petrol, gaze naturale, electricitate, îngrășăminte etc.

Cauzele energetice din prezent sunt multiple și suprapuse și implică, pe lângă „operațiunea specială” împotriva Iranului, și invazia Ucrainei de către Rusia, care a dus la restricții privind exportul de gaze și petrol. Mai mult, dacă acest conflict continuă, pe lângă Strâmtoarea Ormuz, ar putea fi afectată și Strâmtoarea Bab-el-Mandeb.

Datorită lecțiilor învățate în trecut, economiile din ziua de astăzi au dezvoltat un mijloc de apărare împotriva unui șoc petrolier. Băncile au mandat clar de a menține inflația la un nivel scăzut. Cercetările sugerează că impactul economic al șocurilor de pe piața energetică a scăzut în timp deoarece salariile se ajustează rapid, băncile centrale acționează rapid pentru a ține inflația sub control, iar petrolul în ziua de astăzi nu mai reprezintă principala sursă de energie.

Recomandările autorului:

JD Vance vorbește despre obsesia sa pentru OZN-uri și oferă o perspectivă creștină: „Nu cred că sunt extratereștri, eu cred că sunt demoni”

Trump a întrerupt ședința de Cabinet despre războiul din Iran ca să povestească 5 minute despre un marker. Ce l-a fascinat

Directorul FBI a căzut pradă hackerilor iranieni. Mai multe e-mailuri și imagini personale cu Kash Patel au ajuns în spațiul online