Lucruri mai puțin știute despre 4 Iulie. De ce Ziua Independenței SUA nu ar trebui sărbătorită, de fapt, pe această dată
Unul dintre Părinții Fondatori ai Statelor Unite anticipa că Ziua Americii va fi marcată prin „fast și parade”. Însă nu credea că acest lucru se va întâmpla pe 4 iulie.
La începutul lunii iulie 1776, John Adams i-a scris o scrisoare plină de entuziasm soției sale, Abigail. Cu o zi înainte avusese loc un eveniment despre care Adams prezicea că va fi comemorat în fiecare an de cetățenii noii țări, pentru multe generații de acum înainte.
John Adams era convins că va fi 2 iulie
„Va fi cea mai memorabilă epocă din istoria Americii. Sunt înclinat să cred că va fi sărbătorită de generațiile viitoare ca marea aniversare festivă”, scria Adams.
El își imagina „fast și parade, spectacole, jocuri, întreceri, salve de tun, clopote, focuri de tabără și iluminări de la un capăt la altul al acestui continent, de acum înainte și pentru totdeauna”. Și a avut dreptate, cu o singură excepție majoră: Adams era convins că toate acestea vor avea loc pe 2 iulie, relatează The Washington Post.
În acea zi, Al Doilea Congres Continental, reunit la Philadelphia la un an după izbucnirea Revoluției Americane, adoptase o rezoluție propusă de Richard Henry Lee din Virginia, prin care rupea oficial legăturile cu Marea Britanie și declara cele 13 colonii drept „state libere și independente”.
Două zile mai târziu, pe 4 iulie, delegații au aprobat o declarație redactată în mare parte de Thomas Jefferson, care explica motivele unei decizii ce devenise deja un fapt împlinit.
Aprobarea documentului nu a fost însoțită de nicio ceremonie și nici măcar de o lectură publică. Jefferson și-a văzut de treburile sale obișnuite, printre care s-a numărat și cumpărarea a șapte perechi de mănuși de damă pe care urma să le trimită acasă, la Monticello.
Două sute de exemplare au fost tipărite în grabă și trimise în toate coloniile, însă Declarația de Independență propriu-zisă nu a fost redactată în forma oficială și semnată decât în luna august. Potrivit lui Michael Auslin, autorul cărții National Treasure: How the Declaration of Independence Made America, aproape o duzină dintre cei 56 de semnatari ai documentului nici măcar nu erau prezenți atunci când textul său a fost aprobat pe 4 iulie.
Cum s-a ajuns la data de 4 iulie
Așadar, este posibil ca Statele Unite să sărbătorească de peste două secole data greșită? Și cum s-a ajuns ca 4 iulie, și nu 2 iulie, să fie considerată „Ziua Independenței”?
La numai un an după evenimentele de la Philadelphia, aniversarea de pe 4 iulie devenise deja tradiția consacrată. În 1777, Adams îi scria din nou soției sale din Philadelphia, menționând că „4 iulie, fiind aniversarea independenței americane, a fost sărbătorită aici cu festivități și ceremonii potrivite momentului”.
Pe 4 iulie 1778, Adams și Benjamin Franklin au organizat un banchet de Ziua Independenței la Paris. În timpul Războiului de Independență, George Washington a marcat această dată ordonând salve de tun și rații duble de rom pentru trupele sale.
O parte din această confuzie și aparentă contradicție se explică prin relatările diferite despre ceea ce s-a întâmplat de fapt la Philadelphia, dar și prin faptul că liderii noii națiuni aveau un război de câștigat.
Din acest motiv, consemnarea riguroasă a evenimentelor nu se afla printre prioritățile lor. În plus, prima tipărire neoficială a textului, cunoscută sub numele de Dunlap broadside, purta titlul: “In CONGRESS, July 4, 1776,”, ceea ce le putea crea cititorilor propriile presupuneri despre desfășurarea evenimentelor.
O parte din această ambiguitate ar fi putut fi și intenționată. De exemplu, identitatea semnatarilor a fost ținută secretă timp de mai multe luni, deoarece aceștia își puteau pune în pericol viața și averea dacă britanicii i-ar fi identificat drept trădători.
Astfel, legendele care înconjoară Ziua Independenței s-au construit de la sine, iar istoria a avut nevoie de timp pentru a le ajunge din urmă.