O nouă criză. Nu doar petrolul trece prin strâmtoarea Ormuz, ci și îngrășămintele. Un blocaj prefigurează o criză alimentară globală
În ziua de astăzi, creșterea prețului petrolului generată de conflictul dintre Statele Unite și Iran domină primele pagini ale publicațiilor și toate buletinele de știri. Cu toate acestea, există un aspect care trece adesea neobservat: prețul îngrășămintelor. Spre deosebire de petrol, unde există rezerve care pot fi folosite pentru a acoperi necesarul, în cazul îngrășămintelor nu există un astfel de plan de rezervă. Fermierii sunt prinși acum între costurile uriașe la carburant și cele la îngrășăminte. Penuria de îngrășăminte va duce automat la o scădere a producției cu până la o treime, ceea ce va genera scumpiri în lanț la alimente.
Blocarea Strâmtorii Ormuz, dublu-șoc pentru economia mondială
Blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran reprezintă un dublu șoc pentru economiile lumii. Din cauza conflictului, traficul naval a fost redus drastic, iar rutele de export ale unor producători majori de îngrășăminte precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Qatar au fost afectate semnificativ. Aproximativ 25-30% din exporturile globale de îngrășăminte cu azot și o treime din comerțul total de fertilizanți trec prin Strâmtoarea Ormuz. Cumulat, țările din Golf produc aproximativ 45-50% din ureea folosită la nivel mondial.
Qatarul, spre exemplu, a fost forțat să oprească producția la una dintre cele mai mari fabrici de uree din lume săptămâna trecută, în mijlocul sezonului de plantare în mare parte a lumii. Începând cu 2022, exporturile acestei țări de îngrășăminte sintetice cu azot, inclusiv uree, au hrănit aproape 43 de milioane de oameni numai în SUA, Brazilia și India.
O criză căreia nu i se acordă prea multă atenție
Penuria de îngrășăminte este mult mai gravă decât cea de petrol deoarece acest lucru are un efect mai catastrofal asupra aprovizionării cu alimente și va avea consecințe nefaste pentru țările în curs de dezvoltare și extrem de populate. State precum India, Brazilia, Bangladesh, Indonezia sau țările din Africa Subsahariană depind foarte mult de importurile de îngrășăminte din Golf.
Combustibilii fosili, precum gazul natural, sunt folosiți pentru a sintetiza amoniacul, care poate fi mai apoi utilizat pentru a produce îngrășăminte precum ureea. Aceasta este încărcată mai apoi pe nave care, într-o epocă pașnică, tranzitează Strâmtoarea Ormuz, iar mai apoi se îndreaptă către orezăriile din Asia sau lanurile de porumb din SUA. China, în mod tradițional unul dintre cei mai mari furnizori din lume, a interzis exporturile de uree în 2024 pentru a stabiliza prețurile pentru fermierii locali și pentru a-și consolida propria securitate alimentară.
India cumpăra peste 40% din ureea necesară din țările din Golf, iar acum își supraveghează îndeaproape stocurile. Australia, un alt exemplu, depinde de Emiratele Arabe Unite, Qatar și Arabia Saudită pentru mai mult de jumătate din necesarul de uree. De asemenea, țările din Golf se numără printre principalii furnizori ai Statelor Unite.
O criză similară, dar care nu s-a ridicat la aceeași scară, a fost în 2022, când invazia Rusiei în Ucraina a impus restricții asupra exporturilor rusești de îngrășăminte. Acest fapt a dus la acel moment la creșterea prețurilor, ceea ce a generat insecuritate alimentară pentru mulți oameni. În ziua de astăzi, criza generată de conflictul cu Iranul este mult mai gravă.
Ce face România
Luni, premierul Ilie Bolojan a afirmat că în România există o creștere a prețurilor la îngrășăminte de 20-30%. Prin urmare, tot ce se însămânțează în primăvara aceasta va avea automat un preț mai mare din cauza creșterii prețurilor importului. În apărarea sa, premierul a spus că „niciun stat nu poate anula efectele” produse de conflictul din Orient asupra prețurilor internaționale și a avertizat că România nu poate izola piața internă de scumpirile materiilor prime.
Într-o astfel de criză, producția agricolă din România putea fi acoperită de Azomureș, care este cea mai mare platformă de profil din țară și singura care mai produce uree granulată la scară industrială. Cu toate acestea, Azomureș trece în prezent printr-o criză marcată de opriri ale producției, concedieri masive și negocieri intense pentru a salva combinatul.
În prezent, producția de îngrășăminte la Azomureș este suspendată din noiembrie 2023 din cauza costurilor ridicate la gazele naturale, dar și din cauza dificultății de a securiza contracte pe termen lung care să permită o operare profitabilă. Dacă situația nu putea fi mai gravă, în martie, conducerea a anunțat declanșarea procedurilor de concediere colectivă, iar aproximativ 600 de angajați vor fi trimiși în șomaj. În prezent, instalația este în stare de conservare, ceea ce înseamnă că instalațiile sunt menținute în stare de funcționare minimă, dar nu produc.
Producția de îngrășământ, industrie critică națională
Senatul României a adoptat pe 16 martie un proiect de lege prin care se dorește declararea industriei îngrășămintelor chimice drept infrastructură critică națională. De asemenea, există discuții ca Romgaz să preia activele combinatului sau să furnizeze gaze la prețuri preferențiale.
Recomandările autorului: