POLITICO: Industria chimică europeană sub presiune: importurile ieftine din China forțează Bruxelles-ul să caute soluții
Industria chimică din Europa trece printr-o perioadă critică, afectată de valul de importuri ieftine din China și de pierderi de capacitate și locuri de muncă. În timp ce Comisia Europeană caută măsuri de protecție, producătorii avertizează că reacția politică vine prea târziu pentru a mai salva unele companii, relatează POLITICO.
Bruxelles pregătește intervenții pentru industrie
La Tessenderlo, Belgia, Comisia Europeană lucrează la noi măsuri pentru industria chimică din UE, afectată de importurile ieftine din China.
Subiectul va fi discutat la summitul din 18-19 iunie. Totuși, procesul decizional este lent, iar măsurile ar putea dura luni sau ani, timp pe care industria spune că nu îl mai are.
„Întreaga industrie chimică sângerează”, a spus Rudy Miller, vicepreședinte Vynova. „Este o sinucidere industrială.”
Vynova și pierderile din sector
Vynova, fost al doilea mare producător european de PVC, este afectat de competiția din China, care în 2019 era încă importator net.
Compania a închis o fabrică din Țările de Jos, iar alte trei sunt în restructurare. A depus o plângere anti-dumping, dar nu a fost deschisă o investigație.
Cefic estimează că industria a pierdut aproape 10% din capacitate și 20.000 de locuri de muncă în trei ani.
Dependența de importuri crește: 31% din consumul UE vine din afara blocului, față de 22% în 2013. China deține 18% din importuri, dublu față de acum un deceniu.
Importanța industriei chimice
Industria chimică este esențială pentru baterii, automobile și muniție.
Potrivit economistului Edse Dantuma (ING), producția petrochimică a Chinei s-a dublat din 2010 până în 2024, în timp ce capacitatea Europei a scăzut cu 14%.
„Efectul este, desigur, un declin al industriei chimice europene”, a spus acesta.
Discuții la nivel european despre criza sectorului
În februarie, situația industriei a fost discutată la Anvers de lideri europeni și reprezentanți ai sectorului, inclusiv cancelarul german Friedrich Merz și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen.
Premierul belgian Bart De Wever a descris situația industriei chimice drept „o criză existențială”.
„Nu putem rămâne pasivi în timp ce alte țări, precum China, inundă masiv piața noastră cu produse”, a spus acesta.
Funcționarea producției de PVC la Vynova
Un canal leagă portul Anvers de fabrica Vynova din Tessenderlo, în regiunea flamandă a Belgiei. Locația a fost inițial utilizată ca fabrică de săpun din 1892, iar producția de substanțe chimice a început în 1972.
Aproximativ 2.000 de tone de sare sunt transportate zilnic către fabrică. Sarea este dizolvată în apă, iar prin electroliză se obține clorul. Acesta este combinat cu hidrocarburi și distilat, apoi trimis către o altă unitate pentru transformarea finală în PVC.
Procesul este intens energetic. Conform companiei, uzina consumă o cantitate de electricitate similară cu cea a întregului oraș Anvers.
În același timp, prețurile energiei industriale din Uniunea Europeană sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele din Statele Unite și China.
Industria este afectată și de costurile sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii, unde prețul carbonului este în jur de 75 de euro pe tonă de CO₂.
Pentru Rudy Miller, China rămâne „cea mai importantă amenințare pe termen mediu pentru industrie”.
Dezechilibrele globale și limitările UE
China a investit masiv în capacități de producție în timpul boomului imobiliar. După 2021, surplusul de producție a fost exportat.
Aproape jumătate din închiderile din Europa vin din segmentul petrochimic de bază, potrivit Cefic.
UE folosește investigații anti-dumping, dar acestea sunt lente și punctuale.
„Europa trebuie să răspundă urgent”, a spus Sander Tordoir (Centre for European Reform).
Divergențe în industrie
BASF are investiții masive în China și susține că supracapacitatea este globală, nu doar chineză. Compania sprijină comerțul liber, dar admite nevoia combaterii practicilor incorecte.
Investigațiile anti-dumping durează 6-12 luni. Noile instrumente europene ar putea avea nevoie de ani.
„Șase până la douăsprezece luni este o eternitate”, a spus Rudy Miller.
El avertizează că măsurile ar putea veni prea târziu: „Până atunci am putea să nu mai existăm.”