„Războiul cerealelor”. Rusia și Ucraina deschid un alt front, cu „arme silențioase”. Cine are mai mult de pierdut, Moscova sau Kievul?

Statutul Rusiei de „superputere a cerealelor” oferă mai mult decât câștiguri financiare. La începutul războiului, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a numit alimentele „arma noastră silențioasă”. Pe de altă parte, a propus restricționarea aprovizionării unor națiuni etichetate drept „neprietenoase”. În practică, cerealele rusești ajung în principal în țări din Asia, Orientul Mijlociu și Africa pe care Moscova le clasifică, firește, drept „prietenoase”.

Totuși, se arată într-o analiză publicată de Riddle, cerealele reprezintă o pondere relativ mică din comerțul extern total al Rusiei.

• În 2025, veniturile din exporturile de cereale s-au ridicat la aproximativ 11,2 miliarde de dolari sau aproximativ 2,7% din veniturile totale din exporturi.
• Sectorul agricol în general a reprezentat 10%.
• În cadrul agriculturii, cerealele rămân cea mai mare categorie, reprezentând 27% din valoarea exporturilor în 2025, în scădere de la 37% în 2024.

Grăsimile și uleiurile au urmat cu 22%, produsele alimentare procesate cu 14%, iar peștele și fructele de mare cu 14%.

Rusia, 21% din piața mondială de grâu

Rusia reprezintă în prezent 21% din piața mondială de grâu, aceasta constituind cea mai mare parte a exporturilor de cereale ale țării. UE, al doilea cel mai mare exportator, deține 15,1%. Este urmată de Canada (12,6%), Australia (11,6%) și SUA (11,4%).

Printre marii producători, Rusia se află pe locul patru, cu o cotă de aproximativ 10%, fiind depășită de China, UE și India, notează Oleg Loginov, autorul analizei.

„Oficialii ruși au lăudat de mult timp cerealele. Le-au prezentat drept noul petrol al țării.

• Comparația este ușor de înțeles. Rusia deține deja o poziție dominantă pe piețele globale de cereale și, până de curând, părea pregătită să o consolideze și mai mult.
• Petrolul, în schimb, se confruntă cu un viitor mai puțin sigur. Se așteaptă ca tranziția energetică din economiile avansate să afecteze cererea pe termen lung.
• Veniturile din exporturile de cereale și alte produse agricole au crescut vertiginos în ultimii ani, depășind chiar și așteptările oficiale.

Dar, în 2026, această poveste de succes s-a lovit de prioritatea primordială a Kremlinului: războiul din Ucraina”, explică Oleg Loginov.

Alimentele, „arma silențioasă” a Rusiei

Agricultura Rusiei a prosperat în primii ani ai războiului din Ucraina. Producătorii ruși au scăpat de sancțiunile occidentale. Mai mult, profitând de scăderea exporturilor ucrainene – în 2022, Ucraina a recoltat aproximativ jumătate din cantitatea de cereale din 2021 -, aceștia și-au consolidat poziția pe piețele globale.

„Susținută de condiții meteorologice excepțional de favorabile, Rusia a obținut o recoltă record de cereale în 2022.

• Exporturile în anul de comercializare 2022-2023, care se desfășoară între 1 iulie și 30 iunie, au atins, de asemenea, un record de 60 de milioane de tone.
• În anul următor, în ciuda unei recolte mai puțin generoase, și mai multe cereale au fost expediate în străinătate – depășind 70 de milioane de tone.

Utilizarea exporturilor de alimente ca armă silențioasă, în special în direcția propusă de Medvedev, necesită un control strict asupra transporturilor.

Autoritățile ruse și-au propus să realizeze acest lucru la scurt timp după începerea războiului și au reușit în mare măsură. Companiile legate de stat gestionează acum partea leului din transporturi. Comercianții occidentali au părăsit țara.

Pentru 2026, recolta în cadrul granițelor internaționale recunoscute ale Rusiei este estimată la 137 de milioane de tone, inclusiv 88 de milioane de tone de grâu. Potențialul de export este estimat la 59 de milioane de tone. Totuși, realizarea obiectiv se va dovedi imposibilă. În această vară, războiul a dat peste cap logistica”, precizează autorul analizei.

Livrările de grâu au scăzut vertiginos

90% din exporturile de cereale rusești trec prin porturile din bazinul Azov și al Mării Negre. Numai Novorossiisk, cel mai mare port comercial al Rusiei la Marea Neagră, reprezintă până la o treime din totalul transporturilor.

„Cu toate acestea, în iulie, atacurile cu drone ucrainene au oprit practic operațiunile din porturile Azov.

• Rapoartele conform cărora ar putea fi reluate transporturile au apărut abia la sfârșitul lunii octombrie.
• Ulterior, infrastructura din Taman a fost perturbată. În august, a fost rândul terminalelor din Novorossiisk.

În primul trimestru al anului de comercializare 2026-2027, din iulie până în septembrie, exporturile de cereale ale Rusiei au totalizat 8,5 milioane de tone – o scădere de 1,6 ori față de aceeași perioadă a anului trecut.

Livrările de grâu au scăzut vertiginos de la 10,6 milioane la 4,8 milioane de tone, reducându-se cu mai mult de jumătate.

Exportatorii ruși s-au orientat către porturile Ust-Luga și Vîsoțk de la Marea Baltică, precum și către Astrahan și Makhacikala de la Marea Caspică. Dincolo de propriile debușeuri baltice ale Rusiei, grâul se deplasează și prin porturile țărilor vecine, în principal ale Letoniei. În absența sancțiunilor, nimic nu stă în cale”, se mai arată în analiză.

Ucraina, pierderi mai mari decât Rusia lui Putin

Exporturile de cereale ale Ucrainei vor suferi pierderi mult mai mari decât cele ale Rusiei. Este rezultatul atacurilor rusești asupra porturilor din Odesa Mare – aglomerația urbană formată din orașul Odesa propriu-zis și o serie de localități satelit, porturi și stațiuni din imediata vecinătate.

Conform calculelor realizate de Forbes Ucraina, țara nu va putea exporta aproximativ 24 de milioane de tone de cereale.

„Având în vedere ponderea agriculturii în economia ucraineană – reprezentând 10% din PIB înainte de război și aproximativ 7,5% după începerea acestuia – consecințele s-ar putea dovedi catastrofale. Oxford Economics estimează că prăbușirea exporturilor agricole va reduce PIB-ul cu 1,8% în 2026 și cu încă 2,1% în 2027.

• Reticența Kremlinului de a negocia un armistițiu la Marea Neagră cu Ucraina este probabil determinată tocmai de dorința de a provoca daune suplimentare economiei ucrainene.

• Autoritățile consideră prejudiciul adus producătorilor interni un preț acceptabil de plătit.
• Moscova ar putea calcula că, în cele din urmă, Ucraina va fi cea obligată să renunțe la atacurile asupra infrastructurii portuare.

Vladimir Putin a propus recent ca SUA să își mărească achizițiile de îngrășăminte rusești. În cazul în care un astfel de acord va face obiectul unor discuții substanțiale, este logic să ne așteptăm ca Rusia să încerce să îl lege de presiunea asupra Kievului. Altfel, creșterea aprovizionării – pur și simplu – nu va fi fezabilă”, avertizează autorul analizei.