19 octombrie 2026. Vladimir Putin a aprobat propunerile pentru o remaniere a guvernului condus de premierul Mihail Mișustin. Multe voci anticipaseră că acesta își va pierde mandatul. Realitatea i-a contrazis. Totuși, asta nu înseamnă că premierul Rusiei a înregistrat o victorie. Din contră, mutările dorite de liderul de la Kremlin i-au redus drastic puterea.
Ben Noble și Nicolae Petrov notează într-o analiză publicată de New Eurasian Strategies Centre că autoritatea premierului Mișustin a fost erodată, treptat, în urma alegerilor prezidențiale din 2024.
Pilonul principal al puterii birocratice a lui Mișustin era chiar aparatul guvernamental – respectiv personalul administrativ al guvernului.
„Spre deosebire de miniștri și unii viceprim-miniștri, care erau aleși de Putin, aparatul guvernamental se afla ferm sub controlul lui Mișustin. Acesta era condus de viceprim-ministrul Dmitri Grigorenko, adjunctul lui Mișustin de lungă durată, încă din anii petrecuți împreună la Serviciul Fiscal Federal”, notează autorii analizei.
Putin a fost din ce în ce mai precaut față de Mișustin. Conform Constituției Rusiei, acesta ar deveni președinte interimar în cazul în care Putin nu ar putea continua în funcție.
„Logica lui Putin s-a dovedit a fi diferită. În loc să-l înlocuiască pe Mișustin, acesta i-a redus drastic puterea, deposedându-l de baza sa administrativă, lăsându-l însuși pe prim-ministru într-o cușcă de aur.
Însă Putin se asumă un risc clar: o scădere potențial accentuată a eficienței aparatului guvernamental.
Grigorenko este acum înlocuit de cineva din Ministerul Finanțelor, Irina Okladnikova, care este în mare parte o persoană din afara aparatului și a mecanismelor sale interne.
Mișustin are acum un rol de prim-ministru tehnocrat cu autoritate substanțial diminuată. Singura excepție plauzibilă ar putea fi dacă Putin ar decide o remaniere înainte de alegerile prezidențiale din 2030, așa cum s-a întâmplat cu Mihail Kasianov în 2004 și Mihail Fradkov în 2007”, explică autorii analizei.
Vladimir Putin pare a fi principalul beneficiar al remanierii, continuă autorii analizei. Chiar el ar fi orchestrat o revizuire substanțială a guvernulul.
Mișustin a rămas fără o mare parte din puterea sa administrativă prin înlăturarea mânii sale drepte, Grigorenko. Și nu mai are controlul asupra aparatului guvernamental.
„Guvernul a încetat să funcționeze ca o bază de putere instituțională proprie a lui Mishustin. A devenit, în schimb, un instrument executiv al unei președinții din ce în ce mai dominante.
Slăbirea prim-ministrului și a aparatului guvernamental consolidează, de asemenea, într-o oarecare măsură, poziția unor rețele puternice de elită cu legături strânse cu Putin.
Unii dintre protejații acestor rețele ocupă mai multe funcții ministeriale și de viceprim-ministru. Două exemple proeminente sunt Nikolai și Dmitri Patrușev, acesta din urmă fiind viceprim-ministru din 2024.
Ministerul Finanțelor este, de asemenea, un câștigător clar al remanierii.
Ministrul Finanțelor, Anton Siluanov, a fost numit viceprim-ministru, păstrându-și portofoliul ministerial existent – iar prim-adjunctul său, Okladnikova, a fost numită șefa aparatului guvernamental și viceprim-ministru”, se mai arată în analiză.
La începutul noului său mandat prezidențial, în mai 2024, Vladimir Putin a demarat un proces de schimbare generațională. Și-a dorit și o reproiectare mai amplă a sistemului politic rus.
Obiectivul său, spun autorii analizei, ar fi acela de a întineri regimul. Dar ar dori să creeze și condițiile pentru a rămâne la putere încă 10-15 ani, ca președinte și lider suprem.
„Guvernul include acum persoane precum Andrei Nikitin, în vârstă de 46 de ani, care i-a succedat lui Vitali Savelev, în vârstă de 72 de ani, în funcția de viceprim-ministru responsabil cu transporturile, în urma alegerii lui Savelev în Duma de Stat.
Până la alegerile prezidențiale din 2030, sistemul reconfigurat este destinat nu doar să fie finalizat, ci și să-și fi demonstrat capacitatea de a funcționa eficient”, anticipează Ben Noble și Nicolae Petrov.
Până în prezent, procesul pare să decurgă în general conform planului. Cu toate acestea, cea mai dificilă fază – înlocuirea șefilor cu mandat îndelungat ai acestor puternice instituții guvernamentale și corporații – este încă în desfășurare.
Un alt obiectiv al remanierii se referă la creșterea controlului Ministerului Finanțelor asupra cheltuielilor militare.
„Cea mai neașteptată numire, atât ca substanță, cât și ca implicații, este cea a Irinei Okladnikova în funcția de șef al aparatului guvernamental. Este, de asemenea, potențial veriga cea mai slabă din întreaga remaniere.
Putin este foarte priceput în a face numiri atent calibrate, cântărind multiple interese și considerații și rareori calculează greșit. Cu toate acestea, nici cel mai experimentat operator politic nu este imun la greșeli”, încheie autorii analizei.