Descoperire spectaculoasă. „Mătasea marină”, un material pierdut timp de 2.000 de ani, recreat de cercetători

Descoperire spectaculoasă. „Mătasea marină”, un material pierdut timp de 2.000 de ani, recreat de cercetători.

Oamenii de știință au readus la viață legendara „mătase marină” aurie din antichitate. Ei au descoperit de ce culoarea sa strălucitoare poate rezista secole întregi fără să se estompeze, scrie Science Daily.

Timp de secole, o țesătură aurie strălucitoare cunoscută sub numele de „mătase marină” a fost unul dintre cele mai exclusiviste materiale de lux din lume. Ea era rezervată împăraților, papilor și altor figuri puternice. Cercetătorii din Coreea de Sud au reușit să recreeze această fibră legendară și au descoperit secretul culorii sale remarcabile.

O echipă condusă de profesorul Dong Soo Hwang (POSTECH) și profesorul Jimin Choi (Environmental Research Institute) a recreat o fibră aurie similară mătăsii marine folosind scoica Atrina pectinata, o specie cultivată în apele de coastă coreene.

Ascensiunea și declinul mătăsii marine legendare

Adesea numită „fibra aurie a mării”, mătasea marină era extrem de prețuită în epoca romană. Materialul era obținut din firele de byssus produse de scoica Pinna nobilis, o specie mare din Marea Mediterană. Această scoică le folosește pentru a se fixa de suprafețe stâncoase.

Mătasea marină era apreciată pentru culoarea aurie, greutatea redusă și durabilitatea sa. Raritatea și frumusețea i-au dat un statut aproape mitic. Un exemplu este „Sfânta Față din Manoppello”, o relicvă din Italia despre care se crede că ar fi făcută din mătase marină.

Poluarea marină și degradarea mediului au împins Pinna nobilis spre dispariție. Uniunea Europeană a interzis complet recoltarea ei. Mătasea marină autentică a devenit extrem de rară și este produsă doar în cantități foarte mici de un număr restrâns de artizani.

Recrearea unei fibre antice

Pentru a găsi o alternativă, cercetătorii de la POSTECH au studiat scoica Atrina pectinata, care este deja crescută pentru consum în Coreea.

La fel ca Pinna nobilis, această scoică produce fire de byssus pe care le folosește pentru a se atașa de suprafețe. Cercetătorii au descoperit că aceste fibre sunt foarte asemănătoare cu cele ale scoicii mediteraneene. Pe baza acestei similarități, ei au dezvoltat o metodă de procesare a firelor de byssus pentru a recrea aspectul mătăsii marine antice.

Secretul strălucirii aurii

Cercetătorii au identificat și mecanismul care stă la baza culorii aurii și a rezistenței sale la decolorare.

Culoarea nu provine din vopsele, ci din „colorația structurală”, un fenomen în care microstructuri interacționează cu lumina pentru a produce culoare. Ei au descoperit că aspectul iridescent este generat de structuri proteice sferice stratificate, numite „photonin”.

Aceste structuri reflectă și manipulează lumina într-un mod similar cu bulele de săpun sau aripile fluturilor, care produc culori vii. Deoarece efectul este creat de structura materialului și nu de pigmenți, culoarea rămâne stabilă pe perioade foarte lungi.

Cercetătorii au mai observat că, cu cât aceste proteine sunt mai bine organizate, cu atât culoarea devine mai intensă și mai vie. Spre deosebire de textilele obișnuite, vopsite, mătasea marină își obține culoarea aurie din structura proteinelor din fibră. Acest lucru explică de ce materialul își poate păstra strălucirea timp de secole.

Sursă foto: Envato