Tulburarea polară și drumul spre anexarea Groenlandei, mare miză a lui Trump. „Este înspăimântat că va fi depășit și înfrânt în Arctica”
La începutul lunii ianuarie a acestui an, în urma capturării președintelui venezuelean Nicolás Maduro, Donald Trump și-a intensificat presiunea asupra Europei, ridicând posibilitatea unei anexări militare a Groenlandei. La Washington, oficialii susțin că deținerea insulei este esențială pentru apărarea SUA împotriva Rusiei și Chinei și că amplasarea și resursele sale minerale ar putea oferi avantaje suplimentare.
Trump a insistat și a spus că acordurile de închiriere sau acordurile de staționare a trupelor americane în Groenlanda nu mai satisfac Casa Albă.
„Consecințele confiscării unui teritoriu aparținând unui aliat NATO de către cel mai puternic membru NATO ar putea fi catastrofale pentru alianță, însă Europa are opțiuni limitate pentru a contracara o astfel de mișcare”, scrie Eliot Wilson – expert în securitate națională în cadrul Coaliției pentru Prosperitate Globală, fost funcționar al Camerei Comunelor din Marea Britanie, scriitor și istoric – într-o analiză publicată de The Insider.
Nemulțumirea lui Trump
Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, este vastă și goală — patru cincimi din ea fiind acoperită de gheață. Pe un teritoriu de trei ori și jumătate mai mare decât Ucraina trăiește o populație de mai puțin de 60.000 de locuitori.
Groenlandezii ar ocupa împreună un colț modest din Maidan Nezalejnosti din Kiev.
- Cei 56.542 de locuitori, dintre care aproape jumătate locuiesc în capitala Nuuk, sunt în mare parte inuiți groenlandezi.
- Cea mai mare parte a celorlalți 10% sunt danezi și toți sunt cetățeni ai Danemarcei și ai Uniunii Europene.
- Groenlanda este un teritoriu autonom (rigsdel) al Regatului Danemarcei și, din 1979, are propriul guvern și putere legislativă, care sunt responsabile pentru majoritatea problemelor, cu excepția relațiilor internaționale.
Donald Trump este nemulțumit. A ajuns la concluzia nu doar că Statele Unite ar trebui să exercite suveranitatea asupra Groenlandei, ci și că proprietatea și controlul asupra insulei sunt o „necesitate absolută” pentru securitatea națională a Americii, continuă Eliot Wilson.
- În mai 2025, el a declarat pentru NBC că „avem nevoie urgentă de Groenlanda… pentru securitatea internațională”.
- Suveranitatea legitimă și veche de secole a Danemarcei asupra Groenlandei este irelevantă pentru Trump, susține Eliot Wilson, „care a încadrat problema ca o combinație a două dintre ideile sale preferate: efectul de levier al unei puteri mai puternice asupra uneia mai slabe și o tranzacție imobiliară”.
Trump își dorește și „are nevoie” de Groenlanda și nu vede niciun motiv pentru care nu ar trebui să o aibă.
„Trump este înspăimântat că va fi depășit și înfrânt în Arctica”
Locația Groenlandei, la nord-est de Canada și în mare parte deasupra Cercului Arctic, a transformat-o într-o valoroasă rampă de lansare peste Oceanul Atlantic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În aprilie 1940, după ce Germania a ocupat Danemarca, Groenlanda a devenit de facto un protectorat american în temeiul Acordului de Apărare a Groenlandei. Mii de soldați americani au fost desfășurați pe insulă, iar mulți au rămas după conflict în temeiul unui nou Acord de Apărare a Groenlandei, semnat în 1951, care autoriza și construirea Bazei Forțelor Aeriene Thule (acum Baza Pituffik, cea mai nordică instalație militară americană de pe planetă).
- În timpul Războiului Rece, Groenlanda a fost o bază convenabilă pentru Comandamentul Aerian Strategic al SUA, oferind posibilitatea de a ataca Uniunea Sovietică de la Polul Nord.
- Americanii au amplasat acolo instalații radar de apărare antirachetă și de avertizare timpurie pentru a se proteja împotriva unui atac nuclear sovietic.
„Schimbările climatice au dus la o contracție constantă a calotei glaciare a Groenlandei de la an la an, din 1996, ceea ce prezintă perspectiva deschiderii de noi rute de transport maritim, sporind în același timp tensiunile din Nordul Îndepărtat dintre Statele Unite, Canada, Rusia și China.
Districtul Militar Leningrad al Rusiei, înființat în februarie 2024, aparent ca răspuns la extinderea NATO pentru a include Suedia și Finlanda, include Flota Nordică considerabilă a Marinei Ruse, cu baza la Severomorsk.
Trump este înspăimântat că va fi depășit și înfrânt în Arctica”, explică Eliot Wilson.
Proiectul minier din Groenlanda
Potențialul de extragere a mineralelor din pământuri rare în Groenlanda, mai scrie Wilson în analiza publicată de The Insider, este contestat.
„Accesul la aceste materiale reprezintă o preocupare acută pentru guvernele din întreaga lume din cauza rarității lor și a rolului esențial pe care îl joacă într-o gamă de produse sofisticate din punct de vedere tehnologic.
Trump a forțat Ucraina să încheie un acord în aprilie 2025 care acordă Statelor Unite drepturi asupra extracției de minerale.
Tanbreez, un proiect minier din Groenlanda, numit astfel după tantalul, niobiul și zirconiul prezente în acestea, ar putea părea o altă ofertă pentru Trump, pentru a-și asigura lanțurile de aprovizionare din SUA.
Există însă semne de întrebare cu privire la cât de ușor și profitabil pot fi extrase mineralele, având în vedere condițiile dure și infrastructura limitată din Groenlanda”, avertizează Eliot Wilson.
Washingtonul își păstrează jurisdicția asupra zonelor de apărare de la Thule, Sondrestrom și Narsarsuaq
Acordul de Apărare din Groenlanda din 1951 a oferit Statelor Unite o libertate considerabilă în desfășurarea forțelor militare, iar Washingtonul își păstrează jurisdicția asupra zonelor de apărare de la Thule, Sondrestrom și Narsarsuaq, împreună cu capacitatea de a înființa noi facilități dacă NATO consideră necesar.
„Pactul din 1951 a fost modificat prin Acordul Igaliku în 2004, care autoriza modernizarea instalațiilor radar de la baza aeriană Thule și impunea SUA să „consulte și să informeze” guvernele Groenlandei și Danemarcei cu privire la evoluțiile viitoare.
Actualizarea nu a echivalat cu un veto danez.
Cu toate acestea, există o îngrijorare justificată că capacitățile militare ale Danemarcei sunt inadecvate pentru a proteja Groenlanda și există anxietate că Rusia sau China ar putea încerca să-și stabilească influența în regiune.
Decalajul dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit (GIUK) este un punct slab în apărarea maritimă a Americii, iar Washingtonul susține că, pentru a asigura o supraveghere adecvată și o apărare aeriană, are nevoie de un acces și o autoritate mai directe”, mai scrie Wilson.
„În acest moment, Groenlanda este acoperită de nave rusești și chinezești”
Un document din 2022 al RAND a propus ca Groenlanda să fie integrată în Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială (NORAD).
În schimb, Trump s-a fixat pe „proprietatea” asupra Groenlandei, adoptând poziția că orice fel de contract de închiriere negociat sau acces este inadecvat.
Trump i-a spus recent unui reporter: „Țările trebuie să aibă proprietate, iar tu aperi proprietatea, nu aperi contractele de închiriere. Și noi va trebui să apărăm Groenlanda.”
Și, anterior, a avertizat :
„Avem nevoie de Groenlanda din punctul de vedere al securității naționale. În acest moment, Groenlanda este acoperită de nave rusești și chinezești”.
„Actuala administrație concepe securitatea națională a Americii în termeni emisferici”
Ideea „achiziționării” Groenlandei, pentru a folosi termenul ales recent de Casa Albă, nu este o ciudățenie izolată a politicii externe trumpiste, consideră Wilson.
„Actuala administrație concepe securitatea națională a Americii în termeni emisferici, profund influențați de Doctrina Monroe (în discursul său despre Starea Națiunii din 1823, președintele James Monroe a definit emisfera vestică a Americilor ca o sferă de influență separată în care Statele Unite aveau dreptul și nevoia să fie dominante).
- Prin urmare, orice interferență din partea altor puteri, care pentru Monroe însemna națiuni europene, dar care acum se extinde la Rusia și China, era considerată o provocare.
- Noua Strategie de Securitate Naționalăa Americii , publicată în noiembrie anul trecut, afirmă că „Statele Unite vor reafirma și aplica Doctrina Monroe pentru a restabili preeminența americană în emisfera vestică”.
- De asemenea, a introdus un așa-numit „Corolar Trump” care aspiră să „nege competitorilor din afara emisferei capacitatea de a poziționa forțe sau alte capacități amenințătoare sau de a deține sau controla active vitale din punct de vedere strategic în emisfera noastră”.
Nimeni nu poate prezice ce va face Trump în continuare, pentru că încă nu se știe. Danemarca a fost clară și consecventă că Groenlanda nu este de vânzare, dar este greu de imaginat că Trump ar trece cu vederea o înfrângere și ar merge mai departe.
În prezent, Donald Trump este fixat pe necesitatea unei proprietăți totale și pare să nu fie descurajat de avertismentele aliaților europeni. Discuțiile cu Danemarca și Groenlanda au eșuat și ar fi o prostie să excludem anexarea prin forță”, punctează Eliot Wilson.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Factorul „Trump” și o mare dilemă la Moscova. Iranul, aliatul Rusiei, se află în dificultate, dar viitoarele mutări ale Kremlinului sunt greu de anticipat
- Dureri de cap la Beijing. SUA și Taiwan vor produce în comun muniție de artilerie de 155 mm, pentru a-și asigura aprovizionarea în timp de război
- „Războiul petrolierelor”, SUA vs. Rusia. Dr. Pierre Thévenin, cercetător în drept maritim internațional: „Când o navă își schimbă pavilionul în timp ce se află pe mare este considerată apatridă”
- Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”