Factorul „Trump” și o mare dilemă la Moscova. Iranul, aliatul Rusiei, se află în dificultate, dar viitoarele mutări ale Kremlinului sunt greu de anticipat

Rusia poate să exporte elicoptere rusești în Iran, pentru a lupta împotriva insurgenților, și este ușor să ne imaginăm cum Moscova se metamorfozează într-un refugiu pentru liderii iranieni care ar putea fugi din țară. Dar este foarte dificil să ne imaginăm, în același timp, trupe rusești care apără, la sol, regimul iranian.

Iranul se confruntă cu unul dintre cele mai puternice valuri de proteste din istoria sa. Protestatarii iau cu asalt clădiri guvernamentale, manifestațiile cuprind orașe întregi și, în ciuda sutelor de victime, nu dau semne că se vor opri prea curând.

Mai mult, pentru prima dată, protestatarii mărșăluiesc sub sloganuri relativ unificate și cer restaurarea monarhiei.

• Kremlinul, care a devenit unul dintre cei mai apropiați aliați ai Iranului în ultimii ani, pare pregătit să sprijine regimul islamic la nevoie și furnizează Teheranului arme care s-ar putea dovedi utile dacă protestele escaladează și se transformă într-o revoltă armată.
• Kremlinul studiază cu maximă atenție, de asemenea, experiența Iranului în relația cu protestatarii, în speranța că va trage concluzii utile, pe termen lung, din greșelile altora.

MILITAR Netanyahu: „Știu că prețurile la benzină sunt prea mari din cauza războiului, dar ce s-ar fi întâmplat dacă Iranul avea acum bomba atomică?”

00:56

TENSIUNI Trump îl critică pe Zelenski pentru bombardarea rafinăriilor din Rusia: „Atacurile afectează grav piețele petroliere la nivel mondial, inclusiv pe fermierii din SUA. Dar lui Zelenski nu-i pasă și nu vrea să înceteze războiul pentru că primește bani de la Europa”

00:12

„Protestele care au izbucnit la sfârșitul anului trecut sunt deja cele mai mari din ultimii ani. Încă de la început, s-au radicalizat rapid: protestatarii au aruncat cu pietre în poliție, au atacat clădiri guvernamentale, au incendiat vehicule de securitate și au aruncat cocktailuri Molotov în reprezentanții forțelor de ordine”, amintește jurnalistul Nikita Smagin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Proteste în Iran

Restaurarea monarhiei în Iran?

Autoritățile iraniene, la rândul lor, au recurs rapid la utilizarea armelor de foc pentru a dispersa protestele, continuă Nikita Smagin, a cărui activitate se concentrează pe afacerile internaționale și, mai ales, pe Iran și politica dusă de Rusia în Orientul Mijlociu. În weekend, se pare că s-au folosit gloanțe reale, ceea ce a dus, din nefericire, la sute de victime, mai scrie acesta.

• Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, peste 500 de persoane au fost ucise și peste 10.000 de persoane au fost reținute.
• Iranul se află, de asemenea, sub o întrerupere a accesului la internet din 8 ianuarie, în încercarea de a împiedica protestele.

„Protestele actuale sunt notabile și pentru că, pentru prima dată, protestatarii își exprimă clar dorința: restaurarea monarhiei. Cu toate acestea, rămân semnificativ împiedicate de lipsa unei coordonări eficiente și a unei conduceri reale.

• Dacă, din orice motiv, autoritățile nu reușesc să urmeze scenariul tipic pentru a le înăbuși, dându-le demonstranților speranța că ar putea reuși, protestele ar putea atinge noi niveluri.
• Oricât de ciudat ar părea, principalul factor care face ca acest lucru să fie posibil este președintele SUA, Donald Trump.

În Iran, protestatarii își exprimă clar dorința: restaurarea monarhiei.

Donald Trump a amenințat în repetate rânduri Iranul cu atacuri dacă guvernul continuă să suprime protestele, declarând că sunt analizate «niște niște opțiuni foarte puternice».

Recenta operațiune militară americană din Venezuela conferă credibilitate amenințărilor sale, ca să nu mai vorbim de faptul că Statele Unite și Israelul luau deja în considerare noi atacuri împotriva Iranului pentru a-i distruge programul nuclear.

O intervenție militară a Statelor Unite și a Israelului ar putea stârni speranța unei schimbări de regim în rândul protestatarilor – deși o astfel de speranță nu garantează că aceasta va avea loc, desigur”, explică Nikita Smagin.

De ce ar putea apărea un efect opus

La urma urmei, mai scrie Nikita Smagin în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace, pentru a realiza o schimbare de regim nu ar fi suficient să se lanseze câteva atacuri împotriva teritoriului iranian.

Ar trebui să fie coordonate acțiunile protestatarilor și să existe o mobilizare pentru a prelua puterea. Aceasta este o sarcină complexă și extrem de riscantă, care ar putea foarte ușor să eșueze conform planului.

„Combinația dintre o intervenție americană și proteste interne ar putea fi suficientă pentru a răsturna autoritățile. Dar ar putea avea și efectul opus, acela de a le determina să se mobilizeze împotriva amenințării externe.

• Amploarea protestelor iraniene a dat deja naștere unor rapoarte conform cărora liderul suprem Ali Khamenei intenționează să fugă în Rusia dacă situația se înrăutățește.
• Acest lucru nu este exclus: acordarea de azil liderilor autoritari este unul dintre stimulentele cheie ale Moscovei în cooperarea sa cu alte autocrații.
• Kremlinul este, evident, departe de a fi încântat de protestele iraniene.

În primul rând, pentru Rusia, Iranul este un partener important pe care nu vrea să-l piardă, ceea ce ar putea face în cazul unei schimbări de regim.

În al doilea rând, conducerea rusă proiectează adesea problemele altor autocrații asupra sa și nu ar dori ca Iranul să servească drept exemplu pentru alte țări autoritare.

De aici și sprijinul prudent exprimat de ambasada Rusiei la Teheran pentru autoritățile iraniene, care a descris acțiunile forțelor de securitate locale drept o activitate de asigurare a ordinii și a statului de drept”, continuă Niita Smagin.

„Mai multe aeronave de transport militar Il-76 au ajuns în Iran din Rusia și Belarus”

În timpul protestelor, se pare că mai multe aeronave de transport militar Il-76 au ajuns în Iran din Rusia și Belarus, împreună cu primele elicoptere de atac Mi-28 din țară.

Mi-28 | Foto – Wikipedia

În decembrie, au apărut fotografii cu zeci de vehicule blindate rusești Spartak care soseau în Iran.

„Elicopterele Mi-28 și vehiculele blindate Spartak sunt inutile împotriva atacurilor aeriene israeliene sau americane.

Nici nu este nevoie ca acestea să facă față stadiului actual al protestelor: armele și gazele lacrimogene sunt suficiente pentru a dispersa protestatarii care aruncă cu pietre.

Acest echipament este cel mai potrivit pentru combaterea insurgenților înarmați. Cu alte cuvinte, va fi necesar în cazul în care protestele iraniene escaladează într-un conflict armat.

Cu toate acestea, disponibilitatea Moscovei de a veni în ajutorul regimului iranian nu ar trebui supraestimată. Kremlinul și-a demonstrat în repetate rânduri dorința de a-și abandona aliații dacă lucrurile iau o întorsătură cu adevărat gravă.

Exact asta s-a întâmplat în Venezuela la începutul anului, în Siria, când regimul lui Bashar al-Assad s-a prăbușit în 2024, și chiar în Iran, în timpul războiului de douăsprezece zile de vara trecută”, amintește Nikita Smagin.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rețeta sigură pentru EȘEC. Țări membre NATO nu înțeleg riscurile din spațiul cibernetic. „Alianța rămâne slabă, ancorată în apărarea pasivă, continuă să cedeze inițiativa adversarilor săi”
• Experimentele Kremlinului în vreme de război. De ce aplică Putin formula „ȚAR BUN, BOIERI RĂI” pentru guvernatorii din unele regiuni ale Rusiei. „Excentrici, populiști, predispuși la scandaluri”
• Primele concluzii după ce Rusia a testat racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik. „Element al unui joc politic, răspuns propagandistic pentru SUA, un vestitor al dezordinii sau un simbolism tardiv”?