Ce înseamnă să ai conștiința în lumea lui Putin? Ludmila Ulițkaia: „E greu să te impui când statul încurajează violența împotriva celor care gândesc liber”

Reporter: Ați trăit comunismul, trăiți putinismul. Lungi pauze morale în Rusia. Sunteți o persoană morală?

Vezi galeria foto
3 poze

Ludmila Ulițkaia: Să fim serioși, singură nu am cum să mă autoevaluez. Morală-imorală, vinovată, nevinovată. Alții o pot face. Eu mă comport așa cum se cuvine, cum trebuie. Conform mie.

Ce-nseamnă asta?

Vă dau un exemplu. Există mulți cerșetori în Rusia. Este o chestie de stare, le dau, nu le dau bani. Vreau sau nu, ține de mine. Un lucru însă e obligatoriu. Eu cu sfințenie îmi plătesc taxele. Dacă există lucruri impuse de lege, le facem obligatoriu. Dacă sunt lucruri care țin de suflet, ține de libertatea noastră interioară. În toate epocile există o singură regulă: Nu-i face rău Celuilalt.

Comunism. Cum de n-ați făcut rău Celuilalt?

 Vă dați seama cum arăta în comunism etica lui „ce ție nu-ți place altuia nu-i place”? Pur și simplu, se trăia amoral. Puterea era în mâna Partidului Comunist, ce puteai să faci?

TĂIERE Lovitură pentru zeci de mii de șoferi de mașini hibrid din București. De când nu vor mai avea gratuitate la parcare. Din 2028 urmează și electricele

14:04

INEDIT Declarații din cosmos de la echipajul misiunii Artemis II. Ce anunță astronauții după prima noapte pe orbita

13:58

Să taci. Era tăcerea soluție?

Nu era o alegere să taci sau să trăiești. Îți rămânea un singur sens al vieții. Important era să faci corect tot ce făceai, fie de erai doctor sau săpător de șanțuri.

Bun, dar lucrai bine pentru Sistem. De ce?

Da. În state de acest fel  devii mecanismul sistemului. Tot ce poți este să fii cât mai puțin dependent de sistem, de stat, cum am ales eu. 

Ce înseamnă să ai conștiința în lumea lui Putin?

Cândva, în Codul Penal, erau condamnați prin lege cei care dețineau/distribuiau cărți interzise. Am prieteni care au făcut închisoare. Era foarte important pentru că era  dreptul nostru de a avea conștiință. În Rusia de astăzi mișcări extremiste închid spectacolele. Intervin în existența noastră culturală. Aceste mișcări extremiste naționaliste nu răspund conform legii. Pare că statul  le susține în tăcere. Conștiință? Statul, care ar trebui să fie un arbitru, se implică, încurajează exact lipsa conștiinței. Eu sunt numită Coloana a cincea în societatea lui Putin. Sunt cu mult mai urmărită de instituții decât aceste mișcări. Sunt eu mai periculoasă decât aceste mișcări? Cât de greu este să te impui, să gândești limpede atunci când statul se implică în acest fel. Impunând frica, încurajând violența împotriva celor care gândesc liber? 

Putin, iepure sau lup?

Nu răspund pentru ceea ce a ales poporul. Poporul a ales un produs KGB, impus de KGB. Aș prefera un președinte ca Havel. Dacă poporul a ales, a ales. A ales în frunte un fel de a te purta și a subordona societatea. 

Care-i rostul ficțiunii astăzi? De ce să scrii ficțiune într-o lume care întrece imaginația?

N-are niciun sens să scrii literatură. Mie imi place asta si asta fac. E o mare iluzie că o carte schimbă conștiințe. „Arhipelagul Gulag e marele exemplu. Soljenițîn a făcut închisoare pentru cartea asta. Era condamnabilă de codul penal. Acest popor care a citit această carte, dupa câțiva ani, a ales un presedinte KGB.  Este cel mai bun exemplu despre cum a funcționat literatura. Și cartea nu are nimic abscons. Poporul a ales ce a ales.

Detalii biografice și premii: http://www.humanitas.ro/ludmila-uli%C5%A3kaia