Doi români de la Google povestesc cum e să lucrezi pentru cel mai dorit angajator din lume

Doi români de la Google povestesc cum e să lucrezi pentru cel mai dorit angajator din lume
Publicat: 09/02/2016, 12:35

Pe Ana și pe Dănuț i-am cunoscut la München, în noul sediu al Google. Ne-am dat întâlnire într-una dintre cafenelele pentru angajați, unde am văzut cum mai mulți barista experimentați se ocupă de spuma pentru latte-ul fiecărui angajat. Ana Oprea are 27 de ani și lucrează la Google de un an. Dănuț Enochioiu are 31 de ani și lucrează de patru ani pentru compania americană.

I-am întrebat pe Ana și pe Dănuț cum au ajuns să lucreze pentru una dintre cele mai mari companii din lume. „Am făcut calculatoare la Politehnică, iar la jumătatea studiilor am decis să mă specializez în infrastructură și securitate. Am lucrat doi ani în consultanță, ceea ce mi-a plăcut foarte mult, dar am vrut să lucrez mai mult pe partea de infrastructură, așa că am ajuns la Google, unde lucrez pe developer infrastructure, infrastructura care permite tuturor inginerilor de aici să scaleze codul atât pentru zece utilizatori, cât și pentru zece milioane de utilizatori”, povestește Ana: „La Google mi-a plăcut că am proiecte interesante, colegi de la care am foarte multe de învățat și mediul; e un mediu care îți dă probleme complexe să rezolvi, care te face să te gândești din alte perspective, la metode noi de a găsi soluții.”

„Eu am fost întotdeauna pasionat de calculatoare, la 4-5 ani mi-au luat ai mei un HC, unul din alea făcute în România. Ai fi crezut că dacă am fost de mic pasionat și am fost la concursuri, o să mă duc direct la facultatea de calculatoare, o să știu ce vreau să fac și așa mai departe. Ei bine, nu. Când am terminat liceul, nu prea știam ce vreau să fac, îmi plăceau calculatoarele, dar îmi plăcea și dreptul, așa că în final am decis să fac trei facultăți: calculatoare, drept și pshihologie. Știu, se potrivesc ca nuca-n perete”, spune Daniel Enăchioiu râzând. „La examene era mai greu, pentru că trebuia să evaluez strategic la ce examene pot să ajung măcar. În orice caz, am terminat două dintre cele trei facultăți și m-am gândit că îmi plac calculatoarele atât de mult încât n-aș vrea să fac un job din asta, am zis că aș prefera să păstrez programarea ca un hobby și să am o altă activitate, așa că am decis să devin judecător.”

Nu a devenit magistrat, deoarece a greșit un singur răspuns la examen. Așa că a decis să termine și cea de-a treia facultate, cea de la Politehnică. Între timp a fost invitat de Microsoft la un interviu și a decis să accepte oferta americanilor. „M-am uitat, comparativ, cam ce oferte aș putea să iau și din România. Era diferență mare”, povestește Dănuț, căruia Microsoft i-a oferit un job pentru Vancouver și apoi pentru Redmond și a lucrat trei ani la ei. Ulterior, a fost contactat de către Google și i s-a oferit un job în Europa. „Am spus de ce nu, hai să încerc și altceva, nu eram decis neapărat pe München, am zis că merg unde se nimerește. Și așa am ajuns aici.”

L-am întrebat pe Dănuț dacă ar putea avea din nou sentimentul pe care l-a avut în Statele Unite, și anume că e timpul să schimbe ceva. „Păi cine zice că nu-l am?”, mi-a răspuns râzând. „Dar la Google sunt atât de multe oportunități diferite, atât de multe alte lucruri pe care pot să le faci; în general, nu te aștepți ca același om să lucreze la același proiect ani de zile. Eu am schimbat, în patru ani, cam 5 sau 6 proiecte complet diferite. Cinci limbaje de programare diferite, de la super frontend la super backend, e greu să te plictisești.”

Ana pare să fie de aceeași părere: „După ce afli tot ce e de aflat despre proiectul la care lucrezi ești încurajat să schimbi, să te apuci de ceva cu totul nou. Poate să fie chiar ceva în același departament sau o cu totul altă tehnologie. Știu persoane care au schimbat proiecte, chiar birouri sau continente și lucrează de zece ani la Google, fiind în continuare fericiți.”

Cât de repede au reușit cei doi să se adapteze la cultura Google? Ei bine, explică cei doi, lucrurile sunt puțin mai complicate. „Când vii aici, volumul de cunoștințe care se îndreaptă spre tine e uriaș, simți că ai enorm de mult de învățat, că totul este o provocare. Pe de altă parte, toată lumea știe că asta este situația, așa că nu se pune presiune pe tine. Durează un timp să îți formezi relațiile cu o echipă, dar la Google suntem oarecum tot timpul în starea asta, pentru că echipele se schimbă tot timpul, proiectele se schimbă tot timpul. Anul trecut lucram cu alți oameni, acum doi ani cu alții, la unele proiecte echipa era de 20 de oameni, la altele eram doar doi oameni care lucram unul lângă altul”, spune Dănuț. Iar tânăra sa colegă ține să îl completeze: „În plus, ai un sentiment de umilință când începi, ai impresia că toată lumea e de 100 de ori mai deșteaptă decât tine; e un sentiment care mie, sincer, îmi place. Pentru că apoi o să vină următoarea persoană nouă în echipă și o să-ți dai seama că știi deja răspunsul la anumite întrebări. Tot timpul ai aceste două poziții: cineva îți este mentor și tu ești mentor, la rândul tău, pentru altcineva.”

Citește în continuare pe businessmagazin.ro.