Povestea fascinantă a fermierului care a inventat telefonul mobil în 1902. A murit singur și falit

De asemenea, acest dispozitiv de la începutul secolului XX era mult prea mare pentru a face ca mobilitatea să fie o trăsătură importantă, dar costul era mai mic în lipsa cablurilor.

Inventatorul, Nathan Stubblefield, este însă recunoscut ca părintele tehnologiei mobile și era un „fermier și un electrician”, relatează The Vintage News.

Din cauza circumstanțelor nefericite, precum moartea timpurie a tatălui său, acesta nu a putut studia într-o instituție. Acest lucru nu l-a oprit să studieze acasă, fiind un autodidact desăvârșit. Căsătoria i-a adus nouă copii, pe care i-a întreținut cu ajutorul agriculturii. Capacitatea aceasta extraordinară de a ține o familie atât de numeroasă, precum și ingeniozitatea sa, l-au făcut să-și deschidă propria școală numită Nathan Stubblefield Industrial School sau Teléph-on-délgreen Industrial School.

ECONOMIE Firmele din Iași cu cei mai mulți angajați. Câți bani aduc ei pentru companiile în care lucrează

09:48

SOCIAL Un avocat din Iași și-a desfigurat fosta iubită pentru că îi refuza avansurile. Mama femeii nu a mai recunoscut-o, din cauza loviturilor primite

09:46

În timpul vieții sale, acesta a stabilit un serviciu de telefon în orașul său de origine, Murray, Kentucky, acolo unde trăia împreună cu familia sa. Încercările în acest sens au început în 1886, atunci când a început să vândă și să instaleze telefoane care transportau vibrațiile între două cutii care se reproduceau suntele, principiu similar cu „telefoanele” din pahare și ață ale copilăriei.

A reușit să-și extindă vânzările și în Mississippi și Oklahoma. Succesul său a continuat cu primirea unui brevet pentru un „telefon mecanic”, creat împreună cu partenerul său, Samuel Holcomb. Din păcate pentru cei doi, aceștia nu au făcut față francizei net superioare Bell Telephone care crea deja telefoane electrice.

Chiar și așa, Stubblefield nu a fost descurajat, considerând că un sistem wireless poate reprezenta un avantaj cel puțin economic, prin eliminarea costului cablurilor. Astfel, acesta a folosit inducția electromagnetică în planurile sale inițiale.

Invenția comunicării wireless a provocat vâlvă, dar pentru o scurtă perioadă

În grădina sa, Stubblefield a construit grindă cu o lungime de 36,5 metri, unde a fost capabil să stabilească comunicarea între două dispozitive. În următorii ani, Stubblefield a încercat să îmbunătățească această tehnologie pentru a putea fi utilizată și la distanțe mai mari, dar nu a avut succes.

Acesta și-a prezentat dispozitivul în piața publică din Murray în prima zi a anului 1902, transmițând muzică și glas de la o distanță de cinci blocuri. Stubblefield credea că noul dispozitiv poate fi utilizat pentru a transmite știri și informație în toată lumea.

Un grup de oameni de afaceri de la New York au fost interesați de această invenție și au făcut făcut o oferă de jumătate de milion de acțiuni inventatorului în cadrul companiei Wireless Telephone Company of America în schimbul dreptului la invenție. Acesta a acceptat și a început să facă demonstrații publice în orașe mari precum Washington și Philadelphia care au fost în atenția mass-mediei de atunci.

Declinul lui Stubblefield

Totuși, o demonstrație în Battery Park, New York City a eșuat. Cauza a fost probabil zgomotul de fond cauzat de numeroasele circuite electrice care au fost îngropate datorită densității mari a populației. Stubblefield a suspectat că a fost victima unui complot, ceea ce este foarte probabil pentru că Wireless Telephone Company of America s-a închis la scurt timp.

Stubblefield nu și-a mai revenit niciodată din acest eșec, deși în 1908 a inventat un nou dispozitiv care putea stabili comunicația între două vehicule în mișcare. Invențiile sale nu au avut succes comercial, iar în 1928 a murit singur și falit.