Robert trecea joi dimineață pe bulevardul Titulescu din București, când a zărit ceva interesant la un bătrân. Când a aflat cine era, a rămas uluit: Cerneala ziarului dispare încet-încet de pe anunțuri

Un bucureștean a avut parte de o întâlnire de-a dreptul memorabilă acum câteva zile. Povestea celui pe care l-a întâlnit ascunde de fapt drama unei generații ignorate tot mai mult.

„Pe nea’ Lăcătuș l-am întâlnit azi dimineață pe Titulescu, pe lângă Poliție. Ținea în mână un ziar făcut sul și mi-a arătat dezamăgit un anunț de angajare pe care-l încercuise cu un pix. Ploaia rece și mocănească începea să înmoaie hârtia, așa că am notat repede numărul din anunț. „Bună ziua. M-a abordat un domn pe stradă, caută de lucru ca agent de securitate. Are un ziar în mână și așa am găsit numărul acesta.” ”Câți ani are?”, mă întreabă vocea din telefon. ”Nu știu…” ”Câți ani aveți?”, îl întreb. ”Am 66 de ani”. ”Domnul a fost la noi azi dimineață, să știți.”, îmi zice vocea din telefon, auzindu-l pe domn. ”L-am trimis la […], poate au ei loc.” ”Păi și unde-i asta, că sunt pe Titulescu acum cu domnul?” ”Pe o străduță de lângă Poliție.” și îmi zice mai exact unde. ”Haideți că merg eu acolo cu dumneavoastră.”
Îi zic ”E trist că la 66 de ani căutați un loc de muncă!” ”Da’ ce să fac? Soția e în Germania și nu știu dacă se mai întoarce, băiatul e în Ungaria, s-a căsătorit, are copil. Și nu vreau să plec în Ungaria să stau pe capul băiatului. Și așa, am fost deja în Ungaria și mi-au intrat hoții în casă și au furat pe acolo, frigider, aproape tot. Nu, nu mai plec. Vreau să găsesc ceva aici. Agent de securitate, șofer, orice!” ”De unde sunteți?” ”Din Ormeniș (jud. Brașov), am venit cu trenul de la 5 dimineața aici să caut de lucru.” ”Păi și ce mâncați azi?” ”Uite, am o franzelă.” Și îmi arată punga în care avea o franzelă pe care plouase un pic, înmuind-o.
Ajungem la sediul firmei de securitate. „Haideți că intru eu primul.”, îi zic. ”Bună ziua. Am aici un domn care m-a abordat pe stradă și mi-a spus că-și caută de lucru. Îl puteți ajuta?” ”Bună ziua.”, zice nea’ Lăcătuș, dându-și respectuos jos șapca bătrânicioasă, sfâșiată de vreme. ”Câți ani aveți?” ”66 de ani.” ”Nu mai primim, îmi pare rău. Am avut nevoie de 10 agenți, am găsit, acum nu mai angajăm.” ”Atunci ne puteți ajuta să-i găsim un loc de muncă? Unde mai putem încerca?” ”Păi mergeți la […], lângă Casa de Pensii. Acolo știu că se caută.” ”Am fost deja acolo azi dimineață, nu mă primesc.” ”Ați fost la ambele?” ”Da! Și sus și jos. Și nimic.” ”Păi atunci încercați în spate la Județean, la […]” „Nu, nu mai merg acolo. Am fost deja și nu mai vreau acolo.” „Bine. La revedere.”, îi zicem domnului de la birou.
Afară, nea’ Lăcătuș îmi povestește de ce nu vrea să meargă la […]. „Nu mai vreau să merg acolo. Nu. Am fost și mi-au dat cu pumnii în cap. Niște agenți beți m-au bătut și am stat în spital 7 zile. Nu vreau să mă întorc acolo.”, zicea, cu capul plecat și resemnat, nea’ Lăcătuș”, scrie Robert, pe Facebook.

”Haideți că fac tot posibilul să vă ajut. Uitați, luați sandwichul ăsta și mâncați-l.” ”Dar cum să faci așa ceva?”, mă întreabă nea’ Lăcătuș, cu fața udă de la picăturile de ploaie. Or fi fost lacrimi sau ploaie, nu știu. ”Sănătate, să trăiești!”, îmi zice. Și pleacă dezamăgit spre o nouă ușă închisă sau spre următorul om pe care-l întâlnește pe stradă…”

TENSIUNI Consilierii lui Trump se tem că Xi Jinping ar putea invada Taiwanul în următorii 5 ani

15:18

FILM Imagini de colecție de la Festivalul de la Cannes. Regizorul și fotograful Cristian Radu Nema: „Când ești contemporan cu istoria, ai atins fericirea cu sufletul”

14:50

Toată povestea în cele ce urmează.

https://www.facebook.com/robertlazar.ro/posts/2915123705193699