Aleksandr Dughin: Ucraina – un nonsens geopolitic

Geopolitician pravoslavnic, cu accente profetice, personaj straniu, cu o stilistică delirantă, Dughin e părintele ideologic al neo-eurasianismului.
A publicat, în 1997, o carte pe care m-am străduit s-o citesc zilele acestea: „Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei”, tradusă în românește în 2011 și prefațată de autor cu un text datat 2010. În acest text, scris pentru ediția în limba română, Aleksandr Dughin – după ce gratulează România ca fiind „o țară mică”, dar cu o cultură mare) – se referă la Transnistria, în  termeni fără echivoc: „Transnistria este foarte importantă din punct de vedere strategic pentru Moscova, nu numai în relațiile pe termen lung cu Moldova, fiind o pârghie de influență, dar – și acest fapt este mult mai important – în perspectiva prăbușirii probabile a Ucrainei și separării ei în două părți, de vest și de est, care se va petrece mai devreme sau mai târziu”. (Repet, prefața datează din 2010).

La Ucraina, Aleksandr Dughin face dese referiri în cartea sa publicată în 1997. Iată câteva: „Ca stat, Ucraina nu are nici un sens geopolitic (…) Sensul istoric al Ucrainei este exprimat în denumirea ei , adică , (…). Existența Ucrainei în granițele actuale și cu actualul statut de stat suveran este identică cu aplicarea unei lovituri monstruoase asupra securității geopolitice a Rusiei, care echivalează cu o invazie pe teritoriul ei. Existența pe mai departe a Ucrainei unitare este inadmisibilă (…) Existența la nivel geopolitic înseamnă a declara Rusiei război geopolitic (…) Problema ucraineană este principala și cea mai serioasă problemă ce stă în fața Moscovei”.

EXCLUSIV „Operațiunea Buletinul”. Se sistează plata alocațiilor pentru copiii moldoveni care dețin cetățenie română? Răspunsul Ministerului Muncii pentru Gândul

05:00

ECONOMIE China va elimina taxele vamale pentru Africa

23:30

La începutul lui 2015, Putin intenționează să lanseze Uniunea Economică Eurasiatică, replică la Uniunea Europeană, un deziderat la a cărui împlinire lucrează de ceva vreme. De acest demers, șefa diplomației europene, Catherine Ashton (despre ale cărei declarații spuneam că par a fi făcute din ușa bucătăriei) se arăta, în urmă cu vreo doi ani, entuziast-interesată.