Anecdotele lui Gorby: mama lui Brejnev, linia orizontului și coada la votcă

Într-una dintre cărțile sale de memorii, „Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika”, Gorbaciov spune trei anecdote. Una dintre ele, despre Brejnev:

„Odată, Leonid Ilici Brejnev și-a chemat mama în vizită la Moscova, ca să-i arate cum trăiește el. Mai întâi a dus-o în apartamentul din Capitală, pe bulevardul Kutuzov, apoi în sătucul Zarecie, pe lângă șoseaua de centură, unde i-a arătat dacea în care locuia în cea mai mare parte a timpului. În sfârșit, a  dus-o la Zavidovo, în reședința sa din afara orașului, unde îi plăcea să-și petreacă timpul liber – mergea deseori acolo la vânătoare. Și, în final, toată familia s-a dus în concediu în Crimeea, unde a stat în reședința locală a secretarului general. După toate acestea, Leonid Ilici a dorit să știe ce impresie îi făcuseră mamei sale casele prin care o purtase.

-Da, Lionea, toate mi-au plăcut. Dar, dă-mi voie să te întreb ceva: ce o să te faci tu cu toate bogățiile astea, dacă vin iar la putere comuniștii?”.

FLASH NEWS Sorin Grindeanu nu exclude varianta de a fi desemnat premier și nici negocierile cu AUR, USR și PNL: „O să fac tot ce ține de mine”

18:26

CONTROVERSĂ Vladimir Putin legitimează războiul din Ucraina prin prezența la alegerile din Rusia. Ce mesaj a transmis președintele rus cetățenilor și soldaților

18:23

A doua anecdotă e una dintre numeroasele care aveau ca tematică programul de construire a comunismului în URSS. Aparatcicii se deplasau în teritoriu, explicând maselor gândirea vizionară a partidului. După o astfel de întâlnire, un bătrân colhoznic se ridică și zice:

„-Vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Poate că o să ajungem să trăim și noi mai bine în comunism. Eu aș avea doar o întrebare. Vedeți dumneavoastră, către sfârșit ați zis așa: . Puteți, vă rog, să mă lămuriți și pe mine ce este orizontul?

Aparatcicul îi răspunde:

-Orizontul este o linie imaginară, unde se întâlnesc cerul și pământul. Ea are proprietatea că, atunci când te apropii, se indepărtează.

-Aha! Acum am înțeles”.

A treia anecdotă a lui Gorby se referă la el însuși. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat când l-a înlocuit pe Cernenko a fost așa-numita .  Povestește că, „la începutul campaniei anti-alcool, în țară erau înregistrați cinci milioane de alcoolici. Paguba anuală adusă de beție economiei naționale era evaluată la 80-100 de miliarde de ruble. Se beau pe an 10,6 litri de alcool curat pe cap de locuitor – incluzându-i și pe bebeluși! (…) Un rol negativ l-a jucat și exemplul conducerii, care aducea un prinos generos trasului la măsea (…). Au fost închise în grabă magazine, fabrici de vin și de votcă, ba pe alocuri au fost chiar tăiate viile (…). Și, cel mai important, fabricarea rachiului de casă a luat o amploare nemaintâlnită. A început să dispară din vânzare zahărul, iar lipsa acestuia a făcut să scadă brusc cantitatea de produse de cofetărie disponibile. Oamenii erau enervați de cozile la care trebuiau să stea cu orele, de așteptarea umilitoare în speranța achiziționării unei sticle cu prilejul vreunei sărbători. Înjurau, bineînțeles, conducerea și în primul rând pe secretarul general”.

În această atmosferă, la o coadă de un kilometru la votcă, oamenii îl înjură pe Gorbaciov de mama focului. Unul, mai nervos, anunță de la jumătatea cozii:

-Mă duc la Kremlin să-l omor!

Iese din rând și pleacă, dar se întoarce după o jumătate de oră.

-L-ai omorât? întreabă cetățenii de la coadă.

-Nu! Acolo coada e și mai mare…”.