Bufnița Ghiță, Codruța și răzbunarea președintelui. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!

Un nou studiu al cercetătorilor români în domeniul psihiatriei arăta că într-un mediu tensionat, unde zi de zi oamenii se încaieră și sar la bătaie, prezența animalelor este benefică. Ajută la calmarea spiritelor, generează o stare meditativă, de liniște interioară și contemplare.

Spitalul Micul Pentagon era un astfel de mediu, unde în fiecare clipă te puteai trezi cu altercații violente între pacienți sau între aceștia și personalul medical. De aceea, președintele Liviu semnase un ordin intern prin care prezența animalelor de companie nu doar că devenea acceptată, ci chiar era încurajată. Iar ca să dea un exemplu demn de urmat, Liviu venise la birou cu un porc vietnamez ținut în lesă. Îl botezase Tong. Era un specimen foarte reușit, cântărea cinci kilograme și purta la gât un lanț din aur de care atârna dispozitivul de localizare prin GPS. Când nu dormea în brațele stăpânului, Tong se plimba prin spital însoțit de trei bodyguarzi. Unii pacienți îl mângâiau și-i dădeau pastile ca unui copil cuminte, alții îi puseseră gând rău. Intenționau să-l lichideze, ca să-l facă să sufere pe șeful Micului Pentagon.

Încurajați de inițiativa președintelui, doctorii își luaseră și ei companioni. Spre exemplu, doctorița Carmen avea în cabinet un coiot atât de agresiv, încât mânca stridii doar din palma stăpânei. Pe gardieni îi mușca adânc, până la os. Asistența Olguța preferase să prindă doi șobolani din subsolul spitalului. Îi ținea flămânzi într-o cușcă, în ideea de a-i plasa, la momentul potrivit, în chiloții lui Klaus. Alți doctori își cumpăraseră ogari australieni, girafe cu gâtul scurt, șerpi boa, maimuțe urlătoare, pantere, tigri, cormorani, lupi sau urși carpatini. Doctorul Tudorel avea un pui de crocodil simpatic pe care îl legase de calorifer, la dușuri. Citise pe internet că putea fi domesticit și folosit ca animal de companie, dar și de apărare (în locul agenților SSP).

Pacieții, în schimb, nu aveau bani de animale exotice. Se mulțumiseră cu pisici maidaneze, capre, oi, găini, gâște și gândaci de bucătărie. Doar Viorica făcuse rost de o vacă. O botezase Pamela, după numele personajului favorit din serialul Dallas. Ca să dea suficient lapte, o ducea în fiecare dimineață la Secția Electroșocuri, unde o amenința că-i bagă coada în priză, la 2-20.

O perioadă, animalele din spital avură un impact pozitiv. Se crease o stare de bine printre pacienți, care încetaseră să se încaiere. Principala lor preocupare era să aibă grijă de dobitoace. Și să le iubească, normal.

Toate astea până-ntr-o zi, când Tong, porcul președintelui Liviu, căzu în gol în casa liftului, de la etajul cinci al Micului Pentagon. O adevărată tragedie! Ancheta coordonată de doctorița Codruța găsi un singur vinovat: șeful spitalului. Îl lăsase pe Tong să umble noaptea prin instituție, neînsoțit, de capul lui – un adevărat pericol public. Urma ca justiția să-și spună cuvântul pentru neglijență în serviciu.

Doar că lui Liviu i se părea exagerat și nedrept să plătească un preț atât de mare pentru un amărât de porc scăpat de sub control. Nu era nici pe departe singurul angajat care se dovedise a fi neglijent. Doctorul Tudorel își pierduse crocodilul în cantină, unde animalul făcuse indigestie de la pulpe de pui cu smântână. Două săptămâni fusese nevoit să-l țină la Reanimare, cu perfuzii de furazolidon. Pamela, vaca Vioricăi, avusese și ea un șoc anafilactic de la albinele de companie pe care Ludovic le ținea (neglijent!) sub pat, în cutia de la chitară.

Ca să scape de condamnare, președintele decise să declanșeze jihadul. Să-i lovească pe pacienții din Opoziție și pe anchetatorii securiști acolo unde îi durea mai tare.

Într-o singură noapte de sâmbâtă spre duminică, gardienii reușiră să sechestreze absolut toate animalele de companie din spital. Inclusiv pe vaca Pamela, surprinsă dormind cu capul pe masă în salonul 2-20. Apoi dis-de-dimineață, președintele Liviu postă un anunț pe pagina lui de Madbook: „Întrucât justiția își face datoria selectiv, pe criterii arbitrare, am decis să aplic legea așa cum știu eu. Începând cu orele 16, uitați-vă pe Demențial TV, pentru că nici nu știți ce pierdeți!”

Spectacolul pregătit de șeful spitalului fu pe cât de impresionant, pe atât de crud și sângeros. În fața camerelor de luat vederi, într-un țarc îngrădit cu sârmă ghimpată, gardienii dădură drumul animalelor de companie. Pe urmă fură eliberate bestiile doctorilor: pantere, lei, lupi, coioți, urși – inclusiv crocodilul doctorului Tudorel. Măcelul era previzibil. Sub privirile consternate ale pacienților, bietele vietăți își găsiră rapid sfârșitul. Printre victime, capra lui Klaus, gâsca lui Dacian, găina lui Cosette, carasul lui Traian și iepurașul lui Victor. Curtea spitalului se umpluse de sânge, pluteau prin aer pene de găină și puf de gâscă. Mirosea a carne proaspătă.

Regizorul transmisiei comută imaginea în biroul președintelui. Prea puțin afectat de ceea ce tocmai văzuse la televizor, șeful Micului Pentagon își ținu discursul:

– Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte! Acesta este răspunsul meu pentru trădătorii de țară care încearcă să răstoarne regimul democratic ales…

Scoase apoi o bufniță de sub masă. Chiar dacă fusese legată la ochi, bufnița Ghiță, animalul de companie al doctoriței Codruța, era ușor de recunoscut.

– Priviți! Așa vor plăti toți magistrații vânduți străinilor. Să le piară cheful de grevă pentru totdeauna!

Cu ajutorul unui aparat electric de tuns, Liviu începu să-i taie penele. O lăsă în pielea goală în doi timpi și trei mișcări. Bufnița Ghiță arăta foarte caraghios.

– Să se ducă în halul ăsta la Bruxelles, împreună cu stăpâna ei, să vedem dacă-i convine. Râde Europa de noi și cu fundul căci, așa cum bine spunea filosoful Platon, cel care comite un abuz este mai nenorocit decât cel care îl suferă. Vă doresc vizionare plăcută în continuare!

(va urma)