Căile Feroase Române

Ce-mi pare bine că s-a dat și Ceferemarfă! În ultimul moment, l-a luat cel mai bun: ăla care avea flexul mai ortoman (cerință expresă în Caietul de sarcini).

Înțeleg că fericitul câștigător e specialist. Are ochiul format: doar ce se uită la un vagon și îl vede balotat în port, la Constanța.

Sper că i-am dat inclusiv șinele. Bonus. La o garnitură, două șine gratis. Șine ira et studio!

Că ce nevoie aveam noi de Ceferemarfă? Mai mult ne încurca.  Aveam nevoie, ca de-o pontoarcă, de un mare succes în privatizare. Îi trebuia și lui Antonescu o conferință de presă (nu-l mai auziserăm, noi, admiratorii, demult). Frumos a vorbit: „Îndeplinirea acestui obiectiv în parametrii stabiliți e extrem de importantă, nu doar pentru ministrul Transporturilor, nu doar pentru omul politic Relu Fenechiu (…) Îi mulțumesc (…), îi mulțumesc în numele PNL”. Îi trebuia și Justiției un apropont, că doar urmează să-i dea o sentință ministrului, în dosarul „Transformatorul”. Tot Antonescu a oferit o idee onoratei instanțe:  „tenacitatea, seriozitatea, capacitatea pe care le-a dovedit le va dovedi și de acum înainte”.  Serios, tenace, capace – iată omul de care nu te poți atinge.

Deci. Ne aflăm „în parametrii stabiliți”: am mătrășit, slavă Domnului, cam tot. Suntem ca pitulicele de pe centură, pe care(dacă n-au nimic pe numele lor) le aleargă gaborii degeaba, să le dea – cum îi zice? – amendă.