„Cartea Junglei” – Abecedarul politicii românești

În consecință, fie acceptăm din start obrăznicia, tupeul și aroganța politicienilor penali, lăsându-ne conduși de condamnați, urmăriți și suspecți „brilianți” – vezi declarația lui Vanghelie, în drum spre DNA: „Cine nu e suspect e prost” -, fie mergem la vot cu lecția învățată, ne concentrăm pe problemă, și votăm ce a mai rămas, cât de cât, decent în politică.

De principiu, nu sunt omul care să deranjeze comoditatea celorlalți. Dar nici să tac,  câtă vreme aceasta merge către iresponsabilitate, „infantilism și nebunie”, vorba lui de Maistre.

Nu ne mai putem preface că am rămas „viermii coanei Lenuța Ceaușescu”, mulțumiții nostalgici ai cozilor comuniste la te miri ce „ni se bagă” în galantare, astăzi, după 26 de ani.

FLASH NEWS Schimb dur de replici între Tudor Chirilă și ministrul Culturii despre pontajul actorilor: „Fudulia nu implică introspecţie sau auto analiză”

00:17

FLASH NEWS Coincidențe în serie. Doi procurori care candidează la șefia marilor parchete ar fi din aceeași localitate cu Mirabela Grădinaru

23:38

Nu mai putem accepta postura, genetică, de „larve” ale unui sistem totalitar, câtă vreme trăim în Europa liberă de peste un sfert de veac.

Iar dacă nu ne mai interesează de viața și demnitatea noastră de „om nou al democrației criptocomuniste”, este absolut necesar să ne gândim la viețile copiilor și nepoților noștri, născuți și nenăscuți. La ce ar fi însemnat, pentru generațiile actuale, ca înaintașii noștri să ne fi lăsat, în loc de o România independentă, suverană și unitară, o adunătură de „gubernii” și poziția unei minorități tolerate.

Nu ne putem admite și scuza indolența și lipsa de interes față de propria noastră condiție istorică, la infinit. Nu ne putem distruge viitorul prin absenteism și lipsă perpetuă de interes față de noi înșine. Nu mai există scuză pentru acceptarea politicienilor corupți și fățarnici, impuși de partidele lor – care se fac baricade împotriva legii -, în toate pozițiile cheie ale statul român.

Mă întorc, din nou, astăzi, la discuția deschisă în urmă cu șase luni, vizavi de necesitatea organizării, atunci, de alegeri anticipate. La semnalul de alarmă pe care l-am tras în momentul în care președintele Iohannis a renunțat la ideea organizării acestora. Opinam atunci că, în anul rămas până la alegeri, parlamentarii cramponați de scaune, în pofida nemulțumirii publice, vor face tot ce le stă în putință spre a-și atinge interesele gregare, până la ultima consecință – adoptarea de legi în beneficiu propriu, stoparea cursului firesc și necesar al legii, resuscitarea „cadavrelor politice”.

Ce se întâmplă acum?!

Politica majoritară a pumnului în gură, condusă de Liviu Dragnea, strânge rândurile în jurul siamezilor certați cu legea, încercând repunerea în drepturi politice – citește, „la conducerea statului, prin preluarea președinției Camerei Deputaților” – pe Victor Ponta.

Însetat de putere și gata să-și ia revanșa – deși trimis acasă de „Revoluția Colectiv” -, odată revenit la butoane, pe ușa din dos, Ponta, susținut de „Parlamentul său”, își va putea duce la îndeplinire visul obsedant: acela de a-l trimite el, de astă dată, acasă, pe președinte, mult înainte de încheierea mandatului.

Klaus Iohannis ar fi trebuit să înțeleagă, primul, că totul se plătește – mai ales indulgența, coabitarea și compromisul cu omul care ne invocă, și azi, pilde din Cartea Junglei.  

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU