Cât poate PDL? O doamnă și doi domni

Din rândurile „poporului” trandafirului democrat-liberal și în numele său, trei s-au lăsat duși de fumul prezidențial. Un fost ministru-supraviețuitor (Cătălin Predoiu), un primar din vest – fin de Băsescu  (Gheorghe Falcă)  și o ecologistă simpatică – „recomandat” Elena Udrea și „delta” Văcărești”.

Până în decembrie, doamna și domnii vor fugi cu traistele în băț să adune voturi pe față și susțineri prin spate. Își vor pune la încercare mintea, empatia, răbdarea și felurite resurse ca să convingă că s-ar putea așeza cu firesc pe scaunul prezidențial. După alte lupte.

Deși pornesc cu aceeași binecuvântare, este o competiție inegală, în care căutătorii de voturi vor concura mai mult cu limitele lor decât între ei.

CONTROVERSĂ „Lectern Guy”, bărbatul grațiat de Trump după asaltul Capitoliului, candidează în Florida

00:08

COMERȚ Sony suspendă vânzarea cardurilor de memorie în Japonia. Care este motivul

23:13

Cătălin Predoiu, fostul cârmaci al Justiției a debutat în PDL din postura de mirodenie de import. Potrivit cu această simandicoasă condiție i s-a așternut fața de masă din dantelă. A produs un document de poziție cu mici bâlbăieli de scriere, care însă îl reprezintă, fiind reflectarea unui „ego” cât o zi de post, dar cu muchii netede și bine ținut în frâu. Nu îl propulsează subtilitatea carismei, ci „benzina” ambiției. Limitele sale sunt „aclimatizarea” și acceptarea cât mai largă de către membrii „de rând” ai PDL.

Gheorghe Falcă, actualul primar al Aradului și vechi fin prezidențial, începe alergarea din postura de stea locală a partidului. A „strălucit” mai mult sub eticheta de fin și în umbra blondă a fostei „prime doamne” a PDL. A avut ceva insomnii cu justiția care au fost rezolvate. Șters, cu o aparență cumsecade, este un promotor cuminte al unificării Dreptei politice. Limita sa este „suflul” scurt, deficitul de anvergură.

Consilierul general Simona Crețu este o quasi-necunoscută și simpatică ecologistă. Pleacă din block-start-ul de prezență agreabilă. Pentru că are multe limite de trecut, i s-ar putea acorda și cea mai mare bunăvoință, care însă ar putea fi contracarată de sprijinul explicit al Elenei Udrea, ea însăși într-o postură ingrată în partid. Dacă nu va abandona, competiția de față va fi o lansare pentru viitor.

În tribune sunt și trei „chibiți”: nebuloasa unificare a dreptei, Elena Udrea (cu povești bine întreținute despre așa-zisa sa influență în „facere-desfacere” de ghemuri) și Mihai Ungureanu, cu mintea bine înșurubată pe gândul că oricine ar alerga, el este alesul dreptei unite.

Analiza finală, din iarnă, va confirma că unul a alergat (aproape) singur.