Cine se teme de moțiune?

„Deocamdată nu a vorbit nimeni cu noi (adică dintre reprezentanții dreptei – n.a). Nu le trebuie 16 voturi. Înseamnă că nu o fac serios. Bănuiesc că nici cu cei de la UMDR nu au vorbit, nici cu minoritățile… eu știu că nu,” a declarat liderul ProRomânia.

Dacă mă întrebi pe mine, aș paria că moțiunea nu va fi decât un foc de artificii, în ajunul sărbătorilor parlamentare de iarnă, ca să ne arate dreapta că stă, vigilentă, de Ignat, cu baioneta la carotida PSD, precum stătea, odinioară, statul paralel cu furculița în șoriciul porcului naționalist, încă nespurcat de PPA.

Pentru că, dacă nici astăzi n-ar fi existat vreo șansă – dar niciuna, niciuna – aș fi înțeles demersul inițiat și bifat de opoziție („iar, din nou”) doar ca să convingă audiența că se preocupă, dar că n-are cu cine.

CONTROVERSĂ Mesaj ciudat trimis de Rodica Stănoiu cu două zile înainte să moară. Prieten:”Am pus la dispoziția organelor de cercetare penală toate dovezile”

14:28

MILITAR Soldații danezi sunt obligați să riposteze în cazul unei invazii în Groenlanda. O lege din 1952 le permite să evite drama din al Doilea Război Mondial

14:16

Pe când în contextul la zi, șansa i-ar fi surâs, cu condiția ca: inițiatorii chiar să se fi luat în serios; să fi abordat colegi parlamentari nemulțumiți, din PSD și ALDE, udemeriști și minoritari; să fi discutat, să fi negociat, să fi construit și prezentat argumente, să-și fi folosit presupusa putere de convingere, să fi propus/promovat/explicat soluții și proiecte – să fi dus, Dumnezeului, un ceva până la capăt, despre care până și Iohannis să considere că e bine făcut…

Și, când-colo, ce să vezi? Aflăm de la dușmanul de moarte al lui Dragnea că Opoziția zace moarta-n păpușoi, cu măru-n gură. Și nu știu ce mă face să cred că, aici și acum, Ponta nu bate câmpii: omul trăiește gândindu-se neîncetat cum o să-i smulgă el inima din piept fostului camarad, tot așa cum ne gândim noi toți că vom câștiga, odată, potul cel mare la Loto 6 din 49.

Păi, dacă nici asta n-ar fi fost o ocazie…

Doar că, nici eu nu sunt convins că opoziția – și mai ales PNL – chiar și-ar fi dorit o moțiune victorioasă, acum, cu doar cinci zile înainte de vacanța de iarnă și cu 15 înainte preluării Președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, izbândă care s-ar fi transformat, pe dată, într-o criză cu consecințe greu de cuantificat, dar relativ ușor de speculat.

Prima, că dacă Ponta ar fi pus umărul la îngenuncherea Vasilichii, precum și la împăierea lui Dragnea, prin susținerea moțiunii de cenzură depusă de Opoziție, ar fi impus imediat și câteva condiții. Cea mai importantă: ProRomânia nu va vota/susține un „Guvern Orban” la Victoria – pentru că sângele apă nu se face. „Dacă vin să ne spună gluma aia lăutărească că o să vină Guvernul Orban, nu susținem moțiunea,” a amenințat liderul ProRomânia.

A doua, Victor Ponta ar vrea ca viitorul guvern să fie tot de culoare pesedistă, eventual cu Crețu-n frunte, că de aia se grăbește el s-o convingă pe doamna comisar european să tragă la dumnealui în partid – ceea ce, fie vorba între noi, chiar ar fi o victorie importantă pentru ProRomânia.

A treia, că sărmanul Orban nu știe la ce să se aștepte nici din partea lui Klaus Iohannis, în cazul unei eventuale reușite. Poate că președintele nu-l va dori, tocmai pe el, în funcția de premier peste un guvern al Opoziției.

Ludovic pare să fi ieșit, de mult, din grațiile președintelui, dincolo de toate eforturile pe care le face în încercarea de a schimbe calimera.

Și apoi, în cazul în care, Doamne ferește, chiar și l-ar dori, pe noi nu ne-ntreabă nimeni? Pentru că, astăzi, nu mai știu exact cât de mare ar fi diferența între o Dăncilă cu multe probleme pe cap, dar acomodată, totuși, cu ideea că va purta jugul greu al șefiei Uniunii Europene pe umeri, și un Orban smuls peste noapte din infinita sa bonomie – uneori reală, alteori trucată – căruia i-a ieșit din minte ce-i ăla ministeriat și abia dacă și-ar putea trece guvernul prin Parlament, în cel mai bun caz, prin luna februarie.

Nemaivorbind de faptul că, reușind, prin absurd, să instaleze un nou Executiv la Victoria, spre a guverna vreun an-doi, ar reuși, în consecință, să ne pricopsească iar, din 2020, cu PSD-ALDE la putere, pentru alți ani, așa cum am pățit după guvernarea Cioloș, instalată prin voia președintelui.

Astfel că, până la urmă, odată trecută moțiunea, Orban și Opoziția ar obține o victorie târzie și foarte greu de pus în ordine/gestionat.