Cum coboară guvernul din avion

După purtătorii de epoleți grei, nevăzuți și văzuți, Oprea și Tobă, civilul european Tudorache este o alegere aerisită (din și așa puținele avute pe masă, după cum a ținut să remarce șeful guvernului, cu un aer ușor necăjit și accent pronunțat).

Premierul nădăjduiește că noul titular al Internelor va conduce onest și competent acest minister strategic și buclucaș și că va organiza „ceas”, în stil elvețian, alegerile legislative. Sunt niște așteptări aproape aseptice, dar necesare, având în vedere turbulențele sfârșitului de ciclu electoral.

Numirea fostului judecător și înalt funcționar european Tudorache peste un minister generator de multe povești cam întunecate, urmează simbolistica călătoriilor cu avionul la „a doua” ale premierului și oamenilor săi.

CONTROVERSĂ Aberațiile noilor taxe și impozite Bolojan. Mașinile hibride au un impozit mai mare decât un diesel vechi. Lista completă a creșterilor de taxe la mașini după noua lege fiscală

06:00

CONTROVERSĂ Donald Trump amenință: “Într-un fel sau altul, Groenlanda va fi a noastră”

05:00

Sau a miniștrilor rămași până târziu în noapte să trudească la birou, după care apar încercănați la tv sau se lasă pozați cu capul în mâini. Istoviți de patimile serviciului public, dacă se poate fără cravată, cu mânecile suflecate sau îmbrăcați în felul „fugit pe fereastră”.

Asemenea instantanee, crâmpeie sunt comentate îndeobște în colivia Facebook – un barometru atât de drag mai-marilor zilei- cu o pasiune demnă de cauze mai pământene.

Admiratorii acestor atitudini și stiluri spun că este doar naturalețe, firesc, normal. Detractorii visează la orașe brăzdate de coloane oficiale, la care să caște gura de pe bordură.

Doar că naturalețea, firescul și normalul, într-un timp în care se pune mult preț pe „ambalaje” poate fi și altfel. Fără a afecta „conținutul”.

În anii 90, care nu sunt o vreme atât de îndepărtată, am relatat ca reporter despre o vizită în România a premierului croat Nikita Valentic (țară aproape vecină – deși „altă lume”, premier „non-politic”, fusese șeful companiei nationale de petrol). La aeroport, cu ochii după o aeronavă impozantă, era să ratăm sosirea oficialităților croate.

Ne-am dumirit când dintr-un avionaș dichisit, a coborât un grup de domni spilcuiți, îmbrăcați aproape standard în costume italiene elegante. Poate din această pricină aveau un aer oarecum comun. Guvernul croat. Mai târziu, la tradiționala semnare a documentelor oficiale, miniștrii blândului Văcăroiu păreau prăfuiți pe lângă colegii lor de la Zagreb.

Morala: normalitatea guvernanților, de care se face atât caz, poate avea ambalaj instituțional pe măsură. Fără să se ofenseze cuvioșii și închizând civilizat gura denigratorilor.

Dorința: Să văd coborând pe un aeroport, dintr-un avionaș dichisit, un grup de domni eleganți, cu un aer oarecum comun. Guvernul român. Un guvern de „business class”.