Dați-l jos sau lăsați-l să guverneze!

În sfârșit, mâine-poimâine vine-vine primăvara și se așterne-n toată țara.

Trei luni în care jumătate de Românie vorbește despre plecarea lui Victor Ponta de la guvern, iar cealaltă jumătate înjură de pe margine și crede în cifrele postate toată ziua pe conturile de socializare ale premierului, în care vedem o țară înfloritoare. Avem o industrie care stă să bubuie, ca un tigru care mai are de mâncat un biberon de lapte și devine spaima economiilor din Vestul Europei.

În fapt, țara și administrația sunt în mare problemă: politicienii mârâie unii la alții, își scot colții, se înțeapă, se fac că guvernează și dau legi la televizor, în platourile emisiunilor. De aproape o jumătate de an (dacă e să includem și perioada campaniei electorale pentru prezidențiale), România nu este manageriată. Astăzi citim că, la Cluj, șefii de județ refuză de teama procurorilor să semneze un contract de 70 de milioane de euro de la UE. Păi dacă nu e nimic ilegal, de ce să-ți fie teamă?

Bilanțul de ieri de la DNA a separat două teme și dorința de a le confisca de către doi lideri. În timp ce președintele Klaus Iohannis vede în bugetele crescute ale DNA „o investiție în viitor” și se declară susținătorul necondiționat al procurorilor anticorupție, premierul Ponta s-a așezat călăre pe tema evaziunii fiscale.

Tinerii antreprenori din cercurile mele văd în Antifrauda premierului Ponta doar o ghioagă cu care îi scoate din joc pe cei care îl supără pe el și pe cei din jurul sau. Și au și o întrebare pentru Victor Ponta și pentru inspectori: dacă de la înființare au ajuns, cumva, fie și de formă, măcar la una din firmele apropiate de domnia sa sau de Sebastian Ghiță sau de Liviu Dragnea? „Dacă fraudarea fondurilor UE în cazul Comarnic, în care este implicat cumnatul premierului Ponta, cum se întâmplă, oare, că Antifrauda nu i-a luat niciodată la întrebări? Sau au mai înființat o instituție care merge în controale la comandă?”. O întrebare corectă și cinstită, altfel, rostită de un om care se uită la spectacolul grotesc al instituțiilor măciucă.

România este, culmea, într-un moment total nefericit din punct de vedere internațional, într-o stare de incertitudine și de lipsă de predictibilitate gravă. Nu știm dacă actualul premier va ciocni ouă roșii la Palatul Victoriei, ca să îl parafrazăm pe Traian Băsescu, acest actor care nu mai vrea să iasă de pe scenă, deși lumea a început să-l fluiere.

Nu știm nici dacă va fi PNL acolo prin Predoiu sau altcineva. Nu știm nici dacă Ponta va pica prin moțiune sau nu, iar, deocamdată, încercările lui Blaga de a inversa polii de putere în Legislativ sunt de râsu’-plânsu’. Azi au încă 3 senatori, mâine nu-i mai au, stai că s-au adunat iarăși, stai că nu-i mai au. Nu-l simpatizez pe Călin Popescu Tăriceanu, dar asemănarea cu steagurile numărate în piesa „O scrisoare pierdută” de Cragiale este foarte bună. Singura glumă reușită din carieră sa politică.

Vorbind cu diverși oameni de afaceri, constați că, de fapt, nu nivelul taxelor îi deranjează, cu adevărat, în România. Citez, la punct și virgulă, argumentele unuia dintre ei: „Codul Fiscal nu e numai despre taxe, impozite și nivelul lor. Este despre un cod de conduită, dacă vreți, al celor care au legătură cu businessul, inclusiv al statului român. Eu te taxez cu atât, dar mă angajez să îți fac plățile la timp, dacă trebuie să-ți returnez ceva. Eu, stat, mă angajez că nu mai sunt sute de taxe, ci le comasez pe toate într-un număr mai mic. Dar tu te angajezi să le plătești. Și mă mai angajez că nivelul lor și numărul lor vor rămâne aceleași cel puțin 10 ani. De asemenea, dacă îți trimit controale, încerc să nu fie câte unul pe lună și inspectorii nu vor căuta să ia șpagă. Nu vei mai auzi de la mine, statul român, un deceniu, că a crescut CAS-ul, că a mai apărut o acciză, că mai dai un ban pe stâlpul din fața casei. Legea nu e interpretabilă, inspectorul nu o va înțelege cum vrea el, doar ca să-ți ia spagă sau amendă”.

Dar mă întreb și eu, ca Victor Ponta, întrebat de o jurnalistă dacă firma cumnatului său are contracte cu statul de când e premier: „Ce înțelegeți dumneavoastră prin stat?”. Chiar așa: ce înțelegeți dumneavoastră, contribuabilii, prin stat?

Despre predictibilitate și proiectul inexistent de țară al României este de prisos să dezbatem, căci lipsesc cu desăvârșire. Dacă Victor Ponta va trece acest proiect de nou Cod Fiscal, PNL îl va păstra după alegerile din 2016? Dacă, într-un scenariu puțin probabil, la putere va ajunge partidul Monicăi Macovei, ea va păstra Codul Fiscal intact?

Legătura cu FMI este în impas, deocamdată. Dar oamenii aceia, uitându-se la România, știu cu cine vor negocia luna viitoare sau în vară? Va fi în continuare Victor Ponta sau vor avea un alt guvern în față? Dacă încearcă să negocieze cu actualul Executiv e o pierdere de timp? Există vreo garanție că va rămâne până în 2016? Există vreo garanție că va pleca în lunile care urmează?

Liderii României trebuie să se lase unii pe ceilalți să muncească. Fie Klaus Iohannis și PNL își asumă bărbătește că trece pe lângă ei ca avionul un moment de grație în care liberalii au ajuns la 50 la sută în sondaje și au ratat momentul, fie Victor Ponta are un moment de luciditate politică și administrativă care îi va folosi enorm în viitorii ani ca să se relanseze.

Fie alegătorii români vor da dovadă de mai multă fermitate, dând buzna în Palatul Victoriei imediat ce se încălzește puțin afară, pentru că pe Facebook, plagiatul, împiedicarea votului în Diaspora, minciunile din campanie nu au fost uitate, fie, din contră, sunt într-o stare latentă care riscă oricând să se transforme în ieșiri în stradă.

Dacă nu sunt în stare să îl schimbe pe Victor Ponta, liderii din Parlament, partide, administrație, Cotroceni, toți ar trebui să își asume asta și să aibă decența să îl lase pe premier să guverneze.