De ce nu pronunță încă președintele ErdoÄŸan numele prințului moștenitor al Arabiei Saudite în cazul Khashoggi

Într-un editorial publicat ieri de Washington Post, președintele Turciei, care prezentase cazul Khashoggi în fața propriului partid, în urmă cu aproape două săptămâni, s-a apropiat la un pas de adevăr: „știm că ordinul de a-l ucide pe Khashoggi a venit de la cele mai înalte niveluri ale guvernului saudit”. Exonerându-l de orice vină pe regele Salman, ErdoÄŸan a îndreptat întreaga vină, fără să-l numească, asupra prințului moștenitor Muhammad bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite. De altfel, toate dovezile conduc, de la bun început, spre acesta.

Discuția telefonică de pe 24 octombrie dintre ErdoÄŸan și Muhammad bin Salman nu l-a convins pe liderul de la Ankara că, pe 2 octombrie, data asasinării lui Khashoggi, a fost vorba despre o reglare de conturi între aripile serviciilor secrete saudite. (Ca să dea credibilitate acestei explicații, prințul moștenitor, vicepremier și ministru al Apărării se retrăsese câteva zile pe un iaht în Marea Roșie, pretextând că în Palatul din Riyadh ar putea fi victima unui atentat).

După convorbirea telefonică din 24 octombrie, prințul moștenitor s-a arătat optimist, declarând: „Mulți încearcă să creeze o breșă între Arabia Saudită și Turcia. Nu vor fi în stare s-o facă, atâta vreme cât există un rege Salman, un Muhammad bin Salman și un președinte ErdoÄŸan”.

De ce evită ErdoÄŸan, totuși, să pronunțe numele prințului moștenitor, când până și președintele Trump a admis că asasinarea în consulatul din Istanbul a jurnalistului saudit cu rezidență americană n-ar fi putut avea loc fără știința conducătorului de facto al Arabiei Saudite. Pentru că, desigur, cartea Khashoggi, una obținută nesperat, trebuie jucată geopolitic.

Deși respinge vehement idea de „mită politică” din partea Regatului, există destule semnale că liderul de la Ankara speră să rezolve cel puțin trei probleme importante: bani saudiți în economia fragilizată aTurciei, înghețarea ajutorului financiar al Riyadhului pentru kurzii din Siria, ridicarea embargoului asupra Qatarului.

Însă, dincolo și mai presus de bani și de obiective „mărunte”, Sultanul știe că are un prilej cu care nu se va mai întâlni de a rescrie ordinea regională și a de a presa America să nu-și mai croiască politicile din Orientul Mijlociu în jurul celui care va moșteni tronul saudit.

De altfel, hipertrofiata încredere în sine a prințului Muhammad bin Salman, încurajată de Administrația Trump, începe să se clatine, mai ales după ce Occidentul a început să-i retragă simpatia de care se bucura.