„Domnilor, mi-e frică rău!”

A început cu o simplă tragere de timp pentru că documentele venite de la DNA nu erau numerotate. Apoi, după ce atât Vosganian, cât și Ion Ariton au primit aviz favorabil de la comisia juridică pentru începerea urmăririi penale, fostul lider PNL s-a plâns că el nu a fost audiat. În consecință, documentele s-au întors la comisia juridică, pentru o nouă analiză. Tot aviz favorabil a primit și de data aceasta, așa că practic mai era un singur pas până când se putea începe urmărirea penală: votul din plen.

Două zile la rând, probabil burdușit de acatiste, Varujan Vosganian aproape că a făcut plecăciuni în fața senatorilor, cerând, cu insistență, să jure pe Biblie și pe Constituție, că el nu este vinovat și că, mai mult, e hărțuit și vânat.

TURISM România, desemnată cea mai pitorească destinație de iarnă din lume. Unde se află cea mai prietenoasă pârtie de ski pentru pici

20:44

CONTROVERSĂ Proaspăt cetățean român, lui Dominic Fritz îi e dor de cuvântul „patriotism”: „L-am lăsat altora să-l abuzeze”

20:33

Cu un discurs pe alocuri emoțional, cu ochii „umbroși și melancolici”, Vosganian și-a testat toate calitățile de manipulare sentimentală. S-a plâns că se simte vânat, că a fost hărțuit, că mersul la Parchet „nu este un simpozion pentru aflarea adevărului”, că el este util României pentru că a fost nominalizat la premiile Nobel și că, în definitiv, el este un român din pătura de mijloc care niciodată  nu a greșit cu nimic. Cu alte cuvinte, domnilor, mi-e frică rău, uitați-vă la mine! Și pentru a nu fi dat pe mână răilor de la DIICOT, Vosganian aproape că a vărsat și lacrimi.

Nu știu dacă a fost o greșeală sau din pur reflex, dar cum-necum, senatorii iar au făcut scut în jurul lui Vosganian și l-au salvat. Ce-i drept, l-au mai salvat o dată, în același dosar, și în octombrie 2013. Întocmai ca data trecută, fostul ministru al Economiei a repetat faptul că „Senatul nu este un ghișeu care să dea avize” și le recomanda colegilor săi, indirect, să submineze puterea judecătorească.

Cred că le-ar fi pupat și picioarele senatorilor cărora le vorbea, doar-doar să-l scape de procurori. Ori eu nu înțeleg spaima asta, în condițiile în care pe numele lui s-a cerut abia începerea urmăririi penale, nicidecum arestare preventivă.

Domnul Vosganian a spus și a repetat că Senatul nu trebuie să execute ce spune puterea judecătorească. Că Senatul nu este un pluton de recruți care să respecte ordine și că execuțiile în grup nu fac bine nimănui. Iar votul prin care a fost salvat reprezintă o victorie a democrației. Nu zău, dar discriminarea între suspecți este bună? Discriminarea între parlamentari și simpli cetățeni fără funcții înalte o fi mai pe placul Domnului?

Dacă eu sunt suspectă de o anumită faptă, procurorii nu cer acordul colegilor mei din redacție să mă investigheze sau să mă rețină. În schimb, când un deputat sau un senator este suspect de ceva, colegii lui fac scut în jurul lor. Constituțional da, asta e procedura. Dar oare nu tot ei spuneau că trebuie reformată clasa politică pentru că Parlamentul are o imagine foarte proastă?  Nu ei se plângeau că toată lumea îi critică pentru că atacă, în mod repetat, statul de drept și nu lasă justiția să-și facă treaba?

Amintesc că Varujan Vosganian este acuzat de DIICOT de constituirea unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu și complicitate la delapidare, în dosarul „Romgaz-Interagro”. Adică, după cum susțineau procurorii, Vosganian i-ar fi dat o mână de ajutorul omului de afaceri Ioan Niculae și firmei sale, Interagro, pentru a obține gaze la ieftine. Inițial, procurorii au numit-o „subminarea economiei naționale”. Vosganian i-a zis mai simplu: decizie politică.