Domnule profesor Robert Turcescu, sunt eu, Sorina, studenta dumneavoastră

Când am intrat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, am avut ocazia de a-l prinde profesor pe însuși Robert Turcescu. Numele sonore din presa din România nu erau plătite de facultate, doar li se asigurau resursele necesare predării. Iar pe lista celor disponibili pentru a-mi fi tutori se numărau, pe lângă Turcescu, și Val Vâlcu, Dan Turturică, Lucian Mîndruță și alții. Așa că am zis c-am picat minunat.

În singurul semestru în care ne-a fost îndrumător, Robert Turcescu a fost printre extrem de puținii profesori din facultate care a ne-a redat imaginea reală a presei, care ne-a dărâmat din temelii luminile strălucitoare prin care erau văzuți jurnaliștii și care ne-a adus cu picioarele pe pământ românesc. Prin modul destul de dur în care vorbea despre jurnalism, dar cu o pasiune vizibilă, a reușit să ne facă pe unii, puțini, e drept, să ne dorim cu adevărat să devenim jurnaliști și să ne facem meseria cu maximă onestitate și pasiune.

FLASH NEWS 18 migranți, reținuți de autoritățile bulgare la granița cu România. Nouă bărbați din Iran Siria și Irak au fost reținuți

17:50

SPECTACULOS Cristi Chivu, peste Mourinho, Simeone și Conte, în topul celor mai buni antrenori din Europa. Cine ocupă poziția de lider în clasament

17:43

Ne-a spus eternul „când mama ta îți spune că te iubește, tu trebuie să verifici din trei surse”. Ne-a învățat să scriem cu sufletul, nu doar cu mintea, să redăm în cuvinte chiar și lucrurile care nu se văd pe imagini și să-l facem pe cititor să vadă lumea pe care ai văzut-o tu, fără a încerca să-l manipulezi. Robert Turcescu a fost unul dintre puținii profesori care au reușit să transmită ceva, nu doar să predea, care s-a apropiat de studenți și care, într-un fel, a arătat că-i pasă de viitorul presei.

O bună vreme am rămas cu imaginea pe care el mi-a creat-o încă din primele săptămâni de facultate. Mi-am dorit nespus de mult să devin jurnalist și mi-am dat toată silința să nu cedez din cauza mizeriilor. Aveam în cap doar pasiunea pe care a reușit să mi-o înrădăcineze Robert Turcescu.

Zilele acestea, după așa-zisa dezvăluire a lui, mi-am amintit. Când mama ta îți spune că te iubește, verifică din trei surse. Când Robert Turcescu spune că a fost ofițer acoperit, te-ntrebi dacă a luat-o razna. Nu ai cum să înghiți fără să mesteci asemenea informații. Că e adevărat, că e doar un joc murdar cu tentă politică, prea puțin contează acum.

În primele zile de Parlament după dezvăluirea lui Robert Turcescu, senatorii și deputații m-au întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă sunt ofițer acoperit. Apoi îmi spun că fiecare jurnalist este pus sub semnul întrebării. De către ei! Fix ei, care în fiecare zi a existenței lor ca demnitari, fac cel puțin o măgărie, fix ei se uită cruciș la mine, la ceilalți colegi jurnaliști, de parcă am fi de cea mai joasă speță, așa că putem fi subiect de glume nesărate.

Nu este corect, domnule Turcescu, nu este corect să compromiteți o întreagă breaslă din cauza unor interese. Dacă aveați probleme de conștiință, trebuia să vă spovediți la un preot, nu în fața internetului și a audiovizualului. Nu știu și nici nu mă interesează ce v-a determinat să faceți asta. Și nici nu mă interesează dacă e adevărat sau nu, dacă veți retracta sau nu. Mă interesează doar că tot ce le-ați predat studenților la jurnalism, tot ce ați reprezentat în presă și tot ce ați spus vreodată în calitate de jurnalist este pus acum sub semnul întrebării. De fapt, nu vă pasă de soarta presei. Ce credibilitate mai puteți avea acum? Ce credibilitate mai putem avea noi, cei care am reușit să ne croim un drum în presă, după așa-zisa mărturisire?

Poate pentru asta ar trebui să vă pară rău. Pentru toate greșelile pe care le-ați făcut în calitate de jurnalist, corect ar fi fost să plătiți dumneavoastră și numai dumneavoastră, nu să târâți prin mocirlă zeci, poate sute de oameni onești, care încă încearcă să mai aibă puțină autoritate, puțin respect, fără a fi batjocoriți de o adunătură de penali, și care se luptă, cu demnitate, cu un sistem corupt. Pentru asta, domnule Turcescu, nu veți mai fi acel mentor, ci doar un profesor. Sub acoperire.

P.S. I-ați criticat în nenumărate rânduri pe alți colegi din presă, care au încălcat acel cod deontologic al jurnalismului. Însă niciunul dintre aceia nu a făcut ce ați făcut dumneavoastră, nu a compromis atât de mult întreaga breaslă. L-ați criticat vehement pe Dan Voiculescu, fost colaborator al Securității. În definitiv, și el a fost tot profesor.