„Eu îi plac pe toți. Pe toți i-am votat”

„Eu îi plac pe toți. Pe toți i-am votat. Pe unii am pus ștampila de mai multe ori, că îi plac mai mult”. Șoferul de taxi s-a uitat apoi, zâmbind cu subînțeles, în oglinda retrovizoare pentru a primi confirmarea că „i-a fost prinsă ironia”. „Eu îi vreau pe toți în Parlament. De ce să îi supăr pe unii, când doar au muncit atât de mult pentru mine, nu?”.

La coadă la o secție de votare dintr-o școală din sectorul 3 al Capitalei, câteva zeci de persoane așteaptă să intre într-o sală de curs pentru a pune ștampila. „Ăla nu a mai fost deputat?”, se aude din spate. „A fost, mă, a fost și n-a făcut nimic. Nici pe la televizor nu l-am văzut. Până și afișul i l-a luat vântul”, continuă, pe un ton vădit nemulțumit, un domn la vreo 40 de ani, proaspăt bărbierit și mirosind a aftershave ieftin, condimentat cu o tărie de sezon, probabil fiartă de dimineață.

NEWS ALERT Grindeanu îi roagă pe colegii din Coaliție „să se abțină de la lecții”/„Să vorbești de aroganță acum de la Palatul Victoria e un pic de râs”

16:04

ECONOMIE Doi pensionari au găsit soluția să nu mai plătească deloc facturile la curent, în plin val de scumpiri

16:00

„Următorii doi”, se aude vocea unei tinere dirijoare de trafic uman către urne, postată prea impunător pentru constituția ei între coadă și comisie. Te caută pe listă, te găsește, te pune să semnezi, îți dă cele două buletine, ștampila înmuiată simbolic în cerneală și îți face semn spre cabina de vot.

„Trageți perdeaua vă rog. Votul e secret”, atrage atenția o tânără de la o asociație legată de niște „Națiuni”. „Nu e, duduie, nu e secret. Că sunt toți la fel”, răspunde, neîntrebat, un domn în vârstă, zâmbindu-i șugubăț soției, o doamnă elegantă cu o privire luminoasă, îmbrăcată ca de sărbătoare.

La concursul de popularitate de astăzi participă 2.451 de candidați pe 470 de locuri, o concurență mai mică decât la Litere, Finanțe-Bănci sau Științe Politice. În timp ce unii promit o viață mai bună, alții anunță una mai puțin proastă, pe principiul „să ne fie bine, ca să nu ne fie rău”. Aceleași promisiuni pe care le-au făcut în ultimii 20 de ani sau pe care le-au preluat de la cei cu mai multă „experiență parlamentară”.

Intri în cabină, deschizi buletinul de vot și fie că lumina e prea slabă, fie că nu a fost tipărit bine, fie, pur și simplu, ești obosit după o săptămână grea, dar, dacă te uiți de deasupra, toate căsuțele par completate cu același nume, pe care nu îl mai suporți și pe care îți vine să îl acoperi cu cerneală până nu-l mai poate citi nimeni.

Aplici ștampila „pe centru”, nu cumva să nu îți numere votul și vrei să dai perdeaua la o parte, să pui buletinele în urne, fiecare la locul lui și să îți faci cumpărăturile, că tot s-a mai domolit ploaia. „Eu îi plac pe toți. Pe toți i-am votat”.

„Doamnă, nu vă supărați. Am rămas fără cerneală pe ștampilă. Puteți să mă ajutați? Că mai am de votat vreo cinci minute la buletinele astea”.