Febra și faptele liderilor P.- A.

Victor Ponta: „prostie (…) minciună (…) hoți (…) necaz (…) blestem (…) isterii (…) chioară”. Crin Antonescu: „caca de muscă (…) pușlamale (…) îmbuibați (…) mârlănesc”. Și altele. Sunt vorbe care au erupt în ultima săptămână din discursurile a doi lideri aflați în vârful treburilor.

Treburi ale căror rezolvări încearcă să le promoveze, potențeze, implementeze, înfingă (ca să fiu în trendul lui Crin Antonescu, un mare iubitor de înșiruiri) printr-o omniprezență, care uneori scapă în revărsări verbale febrile. Uneori aceste logorei se întâlnesc în obsesii comune: Victor Ponta (rece) și Crin Antonescu (exaltat) sunt obsedați de „hoți” și „minciună”.

Este un fel e „revoluție” a vorbelor mari, tari și stârnitoare, care se asortează cu „măturatul” energic și în răspăr, o acțiune de căpătâi a tinerei guvernări USL, căreia i se consacră o groază de timp și pasiune. Pasiunea de a arunca nediscriminatoiru pe fereastră vechiturile, bulendrele (cum poate ar zice literar președintele PNL) foștilor stăpâni PDL. Tânăra guvernare USL spune că o face animată de elan reparatoriu, pentru îndreptarea răului lăsat zestre de Boc și Ungureanu. Dar uneori aduce doar a justiție poetică, înfăptuită cu obida și foamea rezultate dintr-o prea mare absență de la putere.

Tânăra guvernare și agitații săi lideri împlinesc mintenaș o lună de viață. Ca să dibuiești ce au făcut, trebuie să străbați bariera sonică a vorbelor mari, tari și stârnitoare. O lege a votului uninominal, trecută printr-un Parlament deja abandonat, pe ruinele căruia va răsări Parlamentul deputatului X și al senatorului Y „powered by PNL, PSD, PDL, UDMR….”, în fapt aceeași Mărie, cu o duzină de pălării. O foială continuă în hăinuțele cam strâmte ale coabitării cu președintele Palatului Cotroceni.

De fapt tânăra guvernare a venit să stea și să îmbătrânească. Așa că va trece cu viteza cuvintelor peste borna de o lună. În timpul electoral înecat în ploaie, cei care târăsc voios campania pentru locale sunt „locomotivele” Ponta și Antonescu. Care atunci când își mai trag sufletul, mai vorbesc în treacăt, paternalist, despre: „grijă, „onoare”, „demnitate”. Față de ai lor.

Negreșit, Victor Ponta și Crin Antonescu găsesc o plăcere comună în puterea contrastului scursă pe un șuvoi de vorbe.