Îi lăsăm cheia de la casă ca să ne lase casa la cheie. Ca să nu-ți pară rău, ce trebuie să faci DUPĂ ce mergi la vot

Trăiești într-o casă ca vai de ea: pereții coșcoviți stau să cadă, vântul bate pe la toate încheieturile ferestrelor, ușile, cu broaștele sărite de pe fix, scârțâie de parcă ar fi în fiecare zi Halloweenul și a venit fericitul moment în care poți să o renovezi. I-ai lăsa pe alții să-i aleagă pe meșterii care să o zugrăvească, știind că tu vei fi cel care va achita nota de plată și tu va trebui să-ți duci zilele acolo? Dacă l-aș întreba pe orice trecător de pe stradă acest lucru, ori s-ar uita după camera ascunsă, ori ar spune că am luat-o razna și s-ar îndepărta discret, dar iute.

Urmând această simplă și sănătoasă logică, cei mai mulți dintre cunoscuții mei au fost astăzi la vot. Am fost și eu, desigur, iar când am introdus buletinul în urnă am simțit pentru o clipă bucuria pe care ți-o dă, în momentele de dinaintea extragerii finale, gândul că ai putea avea lozul câștigător în buzunar. Acea idee nebunească și improbabilă precum apariția unui milion de dolari în rucsacul pe care-l porți în spate că, în săptămânile în care vor urma, țara mea va începe să se schimbe la față. Că va începe să respire normalitate și că, după atâta amar de ani, ne va întoarce un obraz senin și, poate, începutul unui zâmbet. Am simțit și eu, ca și alții, că mi-am făcut datoria de cetățean. Așa și este. Am făcut, împreună, pasul de la care putem începe să construim, pasul fără de care până și speranța este o nebunie.

Însă, odată ce contractul a fost semnat, mâinile au fost strânse, resursele noastre au fost puse la dispoziția lui, ne putem întoarce cu spatele și ne putem lăsa orbește pe mâna câștigătorului pentru următorii cinci ani? Îi putem lăsa meșterului toți banii pe lucrare, toate lucrurile noastre din interior și cheia de la casă, în speranța că ne va da casa la cheie? Dacă se dovedește a fi un Dorel demn de râsul YouTube-ului, dacă gresia din dormitor o să ne dea coșmaruri, iar auriul din sufragerie n-o să ne reprezinte? Sigur, pentru unii, aceste întrebări reprezintă tot atâtea scuze pentru a sta departe de urne. Însă nu acesta este sensul pe care îl dau unor astfel de întrebări oamenii lucizi care știu că de ei depinde viața lor sau a familiilor lor. Oameni care au fost și vor merge la vot.

Pare extrem de greu ca un cetățean de rând să țină un ales sub control, fie că acesta este consilier local, primar, deputat, senator, europarlamentar sau șeful statului. Este, firește, imposibil, dacă nici măcar nu cunoaște numele acestuia sau principalele promisiuni cu care a câștigat alegerile. Un început ar putea fi acela ca din ce în ce mai mulți români să-i trimită celui pe care l-au votat o simplă întrebare, în virtutea legii 544, care asigură liberul acces la informații de interes public, legată de câte dintre promisiunile făcute în campanie a dus la îndeplinire într-o perioadă dată din mandat. Ar fi un prim semn concret că interesul public există. Iar câteva mii de astfel de întrebări trimise pe adresa fiecărui ales ar putea crea genul de presiune care contează. Și care nu dispare cu rețeta minune de ulei, zahăr și făină înainte de următoarele alegeri.