„Îmi doresc să mă stabilesc la Istanbul și să-mi cumpăr un sclav”

Orhan Pamuk (nobeliatul pentru Literatură în 2006) e unul dintre cei care nu-și țin gura. A lăudat-o pe doamna cancelar Merkel, când a anunțat că va primi refugiați, reamintindu-i  că nemții au fost mai puțin generoși cu compatrioții săi în urmă cu 40 de ani. (Turcii sunt astăzi cel mai numeros grup etnic minoritar din Germania). L-a condamnat zilele trecute pe președintele ErdoÄŸan pentru politica sa față de kurzi (nu e prima oară când Pamuk ia apărarea kurzilor, chiar Nobelul i-a fost decernat în contextul necazurilor cu regimul de la Ankara): „Guvernul și armata au decis să reînceapă războiul împotriva mișcării kurde (…) Întreaga națiune înțelege astăzi calculele lui ErdoÄŸan (…) La început, n-a vrut să facă parte din coaliția internațională împotriva Califatului Islamic. Apoi, a fost de acord să facă ceea ce i-au cerut americanii. Dar, în același timp cu Califatul, el a început bombardarea kurzilor”.

Cancelarul și președintele se întâlnesc mâine pe Bosfor. Angela Merkel își calcă pe inimă.

Orhan Pamuk a publicat, în 2003, un pseudo-jurnal despre locul în care s-a născut și unde trăiește, intitulat „Istanbul. Amintirile și orașul”. E cartea pe care o recomand cu căldură celor care vor să meargă acolo și să nu se oprească în Laleli. În 2011, editura Polirom a publicat și versiunea românească sub semnătura doamnei profesor Luminița Munteanu (eminent turcolog, traducătorarea consacrată a lui Pamuk).

CONTROVERSĂAmendă record de 805 milioane de euro pentru Meta în Italia. Facebook a accesat fără acord galeriile foto ale utilizatorilor de Android

23:35

VIDEOGeorge Simion, interviu în presa internațională, în ziua în care 10.000 de români au ieșit în stradă: „Dacă mai există dreptate, Georgescu va fi eliberat. Dacă nu orchestrau ei totul, ar fi câștigat alegerile”

23:04

Flaubert a vizitat orașul în vremea Imperiului: „Îmi doresc să mă stabilesc la Istanbul și să-mi cumpăr un sclav”. Pamuk descrie Istanbulul din perioada Republicii, cu tot cu „sentimentul de înfrângere, de irosire și melancolie pe care i-l conferea prăbușirea Imperiului Otoman”, „sirenele pline de tristețe ale marilor vapoare care treceau pe Bosfor”, „aranjarea caselor ca niște muzee ale unei culture netrăite”,  „spiritul introvertit al orașului”, oamenii „ca niște relicve ale unui mare imperiu”.

Îmi doresc să mă stabilesc la Istanbul, acolo unde „pescărușii stau încremeniți în ploaie, pe pontoanele năpădite de midii și alge”…