„Îmi doresc să mă stabilesc la Istanbul și să-mi cumpăr un sclav”

Orhan Pamuk (nobeliatul pentru Literatură în 2006) e unul dintre cei care nu-și țin gura. A lăudat-o pe doamna cancelar Merkel, când a anunțat că va primi refugiați, reamintindu-i  că nemții au fost mai puțin generoși cu compatrioții săi în urmă cu 40 de ani. (Turcii sunt astăzi cel mai numeros grup etnic minoritar din Germania). L-a condamnat zilele trecute pe președintele ErdoÄŸan pentru politica sa față de kurzi (nu e prima oară când Pamuk ia apărarea kurzilor, chiar Nobelul i-a fost decernat în contextul necazurilor cu regimul de la Ankara): „Guvernul și armata au decis să reînceapă războiul împotriva mișcării kurde (…) Întreaga națiune înțelege astăzi calculele lui ErdoÄŸan (…) La început, n-a vrut să facă parte din coaliția internațională împotriva Califatului Islamic. Apoi, a fost de acord să facă ceea ce i-au cerut americanii. Dar, în același timp cu Califatul, el a început bombardarea kurzilor”.

Cancelarul și președintele se întâlnesc mâine pe Bosfor. Angela Merkel își calcă pe inimă.

Orhan Pamuk a publicat, în 2003, un pseudo-jurnal despre locul în care s-a născut și unde trăiește, intitulat „Istanbul. Amintirile și orașul”. E cartea pe care o recomand cu căldură celor care vor să meargă acolo și să nu se oprească în Laleli. În 2011, editura Polirom a publicat și versiunea românească sub semnătura doamnei profesor Luminița Munteanu (eminent turcolog, traducătorarea consacrată a lui Pamuk).

EXTERNE „UE se scufundă în corupție. Bruxelles și Kiev se protejează reciproc în loc să înfrunte adevărul”, crede Viktor Orban

20:56

SOCIAL Solstițiul de iarnă 2025. Când va fi cea mai lungă noapte din acest an

20:36

Flaubert a vizitat orașul în vremea Imperiului: „Îmi doresc să mă stabilesc la Istanbul și să-mi cumpăr un sclav”. Pamuk descrie Istanbulul din perioada Republicii, cu tot cu „sentimentul de înfrângere, de irosire și melancolie pe care i-l conferea prăbușirea Imperiului Otoman”, „sirenele pline de tristețe ale marilor vapoare care treceau pe Bosfor”, „aranjarea caselor ca niște muzee ale unei culture netrăite”,  „spiritul introvertit al orașului”, oamenii „ca niște relicve ale unui mare imperiu”.

Îmi doresc să mă stabilesc la Istanbul, acolo unde „pescărușii stau încremeniți în ploaie, pe pontoanele năpădite de midii și alge”…