Învățăturile lui Mugur Vodă către fiul său Liviu Cilibiu’

Și la fel ca la prima dezrobire, mulți robi n-au vrut să se dezlipească de caftanul stăpânului. Nu le trebuia libertatea. ‘Geaba strigau unii în Piață că „libertatea e mai bună decât toate!”, ei nu și nu. Unul dintre cei care au stat agățat, nesmintit, de dregătorie a fost cel frumos alintat de părintele lui: Mugur. Un nume pentru o eternă promisiune. Deși incomod de apelat la maturitate, darmite la bătrânețe. De aceea, nu i-a fost greu să-și găsească – când slujba de epistat i-a cerut-o – nume de împrumut. Dar nu de alint. Însă ăsta e un alt subiect, e în alt sipet al vieții domnului Isărescu și nu vom fi noi aceia care să umble cu șperaclu, să-i forțeze încuietoarea.

De câte ori Măria Sa Statul îi cerea să urce într-o mai falnică dregătorie el, modest, refuza din „motive personale”. Mulți au încercat să-l urnească și altfel din fotoliu, dar până acum fără succes. Ultimul știut, cu nume și prenume, adică (scuzați cacofonia) cu subiect și predicat, avea să fie – după știința noastră – Liviu Cilibiu’. Ce-or fi vorbit, ce și-or fi spus, cert e că lucrurile au rămas ca-n tren. Nu cred că pereții Băncii Naționale n-au urechi de înregistrat, dar nici o vorbă n-a răzbit în afara lor! Ce-ai comis în Las Vegas rămâne în Las Vegas! Păcat! Păcatul ne obligă să presupunem. Așa se-ntâmplă: când o persoană publică e secretoasă, încercăm să umplem golul. Inventând, poate. Guvernatorul să vegheze ca leul să n-o ia, abrupt la vale – pericol de entorsă, iar Liviu Cilibiu’ să-și vadă de haremul împărătesc.

A fost un summit epocal! Se ciocniseră doi demnitari cu două filozofii de viață diametral opuse: unul ținând de cultul vinului, celălalt de cultul berii. Rezultatele se văd însă. Eternizarea domnului Isărescu la Banca Națională, unde va veghea ca leul, luând-o la vale, să nu facă vreo entorsă, iar Liviu Cilibiu’ să-și urmeze programul cu care a fost învrednicit de alegători: să dea cu azvârlita cu leul nostru, leul românesc!

De-o fi fost așa o înțelegere, vom vedea la sorocul reînnoirii mandatului de guvernator. Oricum, chiar dacă toate trec ca valul, ca vântul, va rămâne, cu certitudine, longevitatea domnului Mugur Isărescu la Banca Națională. Și longevitatea la guvernare a lui Dragnea?

Vom rămâne cronicari ai faptelor văzute și nu ai înțelegerilor închipuite, cum văd că a devenit ocupația comentatorilor de politică. Ce ne spun faptele? În privința lui Liviu Cilibiu’, lucrurile sunt mai clare decât oricând: dacă va reuși să-i dea cu „M…E lui Iohannis„, va curge laptele și mierea pe toate ulițele patriei, inclusiv acolo unde albinele moarte fac covoare, de parcă ar fi coji de alune americane autohtone. Din cauza „statului paralel”, Liviu Cilibiu’ a îmbrăcat cămașa morții. Ea îl incomodează; trăiește insomniac nopțile lângă juna copiliță, îi interzice și concediul de odihnă de care se bucură azi până și pensionarii lui Găbiță. Dar orice sacrificiu e ușor de suportat, ca unul care vede viitorul României populat numai de pensionari.

Dacă visul de aur al comunismului, destinat doar nomenclaturiștilor, a eșuat, România lui Liviu Cilibiu’ va fi, exclusiv, a pensionarilor. Dar fericiți. Seară de seară, Olguța a început deja, la televiziunea lui Ghiță – refugiat în megieși – să scrie noul calendar: peste trei ani vor fi dublate pensiile, apoi, un an mai târziu, triplate. Dar și aici – Drăcia dracului! – i-a luat-o înainte Găbița. Proasta! De pomana ei au parte doar o mie de pensionari. Atât a reușit să ciugulească din buget, cam golit de clopotnița neamului, bani – euro, nu leul nostru, leul românesc! – cu care i-a trimis moca în Grecia. Visul llui Liviu îi cuprinde, însă, pe toți: milioane de pensionari. Un așa vis, de la un insomniac, mai ales dedat cultului berii, te pune pe gânduri.

De aceea, trezindu-ne din farmecele Olguței, ne-am întors în lumea faptelor și ne-am întrebat, cam prozaic, de unde bani pentru pensii? Dacă țineam de domeniul SF, ne-am fi imaginat că i-o fi zis Mugur Vodă: „Dă-i-nainte, Cilibiule, fă-le cu necaz priponitorilor tăi!”.

Iată, însă, iar ghinion! La fel ca-n „Învățăturile lui Matei Basarab către fiul său Teodosie”, Mugur Iărescu a încercat să dea un semnal că faptele bat visele! Fapta lui ultimă confirmă victoria culturii vinului, de care aparține Mugur Vodă, nu doar prin șfoara sa de vie. Dovada e și „lecția deschisă”, cu iz cam bahic, de economie politică, adresată mai ales lui Liviu Cilibiu’. Un gest in visu. O exemplară lecție a unui pedagog exersat, zeci de ani, asupra locotenentului său, ziaristul cu mintea odihnită cândva, devenit azi un expert-pensionabil în domeniul bancar. Dar ce ziceți și de Găbița, care și-a început ucenicia tot la Mugur Vodă? De la Banca Națională la Primăria Generală, tot Mugur Vodă fiind guvernator, cu trecere pe la TVR și Antena lui Dan Voiculescu, azi, doamna Firea poate da lecții monetare fiecăruia pe rând și tuturor împreună!

…Academician fiind, lecția lui Mugur Vodă nu putea fi pe înțelesul tuturor, deci și a mocofanilor: „Rămâne dezirabilă menținerea unui echilibru între setul de măsuri fiscale și venituri cu rol de stimulare a cererii agregate și, respectiv, cele de potențare a capacității productive a economiei…” Sau, mai departe: „Se impune implementarea consecventă a unui mix echilibrat de politici macroeconomice, în paralel cu continuarea și aprofundarea reformelor structurale din economie…” etc etc…

‘Geaba și-a bătut capul Liviu Cilibiu’ ca să înțeleagă dacă Mugur Vodă mai vrea încă un mandat sau și-a pus deja pofta în cui. N-a înțeles neam! Silabisind, împreună cu juna copiliță, academica lecție le suna ca un poem. Abstract. O nedumerire împărtășită îi apropie și mai mult pe doi iubiți, făcându-i să uite inconfortul referendumului privind soarta „familiei tradiționale”. Căci nu despre părinți și copii va fi vorba atunci…

P.S. Cilibiu = frumușel, amant, tras prin inel, cu mustăcioară – mă rog! – pana corbului…