Iohannis a respectat, „elegant”, Constituția

Iohannis a respectat, „elegant, Constituția
Publicat: 09/07/2018, 19:08

Cine spune că Iohannis a greșit, grav, astăzi, nu are stofă de președinte de țară.

Că, dacă tot a așteptat/citit atât de mult până la luarea deciziei de revocare a șefei DNA, a creat așteptări, iar acum lumea e dezamăgită.

Că, dacă tot a revocat-o, de ce n-a făcut gestul de la bun-început? Nu mai țopăia, prezidențial, așa, doar de amorul artei.

Că, de ce n-a ieșit el și a trimis un purtător de cuvânt…

Oameni pricinoși!

În acest caz, eu cred că Iohannis a jucat cât de bine s-a putut, în funcție de felul lui de om „elegant”, cum se află – vorba unui userist nemulțumit de prestația președintelui.

Din prima clipă, post decizie CCR, președintele a fost conștient că trebuie să respecte Constituția (vorba celor din coaliția majoritară): „că-i place, că nu-i place”.

Eu, astăzi, n-am avut surprize matinale. Am scris aici, de vreo două-trei ori, că „Iohannis va respecta Constituția, respectând decizia CCR, dar nu imediat”.

A așteptat o lună, în speranța că s-o mai întâmpla ceva: cum ar fi o moțiune de cenzură care trece; o influență a îngrijorărilor exprimate, la unison, de ambasade; o putere de reverberație, până la București, a vocii Europei Unite; o revenire în stradă a societății civile, ca la începutul lui 2017, societate pe care chiar el a convocat-o, deunăzi, fără succes; o demisie „rezonabilă”, în ultimă instanță, a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, un act, și el, cu potențial de eleganță

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Iar mingea a rămas în terenul Cotroceniului, pentru loviturile de departajare. Chiar acum, când presiunea unei eventuale suspendării aprinsese, deja, ledul roșu de pericol iminent.

Iar suspendarea în sine ar fi fost moft (ba, încă i-ar fi fost pe plac, sporindu-i șansele pentru cel de-al doilea mandat de președinte) față de tot ce avea să urmeze a i se-ntâmpla, întru totala sa discreditare, a familiei, a părinților, demersul fiind deja declanșat (și nu se știe cât bagaj de inerție posedă).

Politica nu e fată mare, iar ca s-o ții aproape, trebuie să te deprinzi cu apucăturile ei.

În sfârșit, mă gândesc că or fi ajuns până la urechile lui Iohannis câteva filosofii „subtile” din „colecția Petre Țuțea”, cum ar fi, de exemplu, asta: „Am stat 13 ani la pușcărie, pentru un popor de idioți”.

Așa că s-o fi gândit să stea mai bine la Cotroceni, decât în miasmele desfigurării sale morale.

Iar dincolo de toate astea, dacă Iohannis n-ar fi semnat, astăzi, decretul de revocare, după suspendarea sa, s-ar fi găsit unul care să intre în istorie semnând, chiar el, decretul de revocare, indiferent dacă Tăriceanu s-ar fi ferit de gestul acesta ca dracu’ de tămâie.

Apoi, cinevaul-interimar, fie Dragnea, fie Manda, fie altul, ar fi stat la Cotroceni până i-ar fi ajuns pe „masa de lucru” toate legile justiției, în păr, inclusiv Codurile, ca să le promulge în doi timpi și trei mișcări.

Apoi, l-ar fi chemat, iar, pe Iohannis la muncă, ca pe un „Hopa-Mitică, nici nu face, nici nu strică”, i-ar fi dat cheia, sigiliul și sceptrul, harnașamentul calului, spada, mantia și l-ar fi lăsat în fața șevaletului, cum am văzut eu într-un film, pentru a-l „reda”, eroic, posterității, de la care am împrumutat, vorba Regelui Mihai I al României, țara.

Așa, rămânând în post și temporizând istoria, după revocare, poate juca un rol (hai să nu spunem decisiv), în întârzierea punerii în aplicare a legilor ticluite de Comisia Iordache și votate de Parlamentul României.

Cât o putea.

Despre Laura Codruța Kovesi ce mai poți să spui, după 11 ani de mandat, sintetizați cu atâta har de același neasemuit Iordache. Florin Iordache: „A făcut și bune și rele, ca orice om. Păcat că nu s-a delimitat de procurorii de la Ploiești, de la Brașov, de la Oradea…”, mă rog, din toată țara…

P.S. Dragnea nu se lasă și declară că demersul de suspendare continuă (fără argumente constituționale, doar ca să nu piardă capitalul politic pe care l-ar fi câștigat suspendându-l pe Iohannis, dacă n-ar fi revocat-o pe Kovesi).

Abia acum cred că vor începe, cu adevărat, problemele sale. În România, aproape nimeni nu mai vrea haos și nesiguranță. Nici prieteni, nici unii dintre inamici, nici Europa, nici America, nici Africa…