„Martiriul lui Diaconescu la Gorj”, de Victor Ponta. COMENTARIU LIVE

Televiziunile anunță că 225 de secții de votare din România aleg la lumânare. La polul opus, Târgu Jiu e o flacără în noapte. Milioane de becuri albe i-au scos din beznă pe necăjiții locului și pe supercampionii lor – Victor Ponta și Dan Diaconescu – cărora li se fâlfâie bannerele aninate între stâlpi. „Ponta are nouă sute de bannere cred. Domnu` Diaconescu mai are nouă. Pe celelalte le-am adunat de la groapa de gunoi, făcute varză”, spune șefa campaniei lui DD. Sediul lui Diaconescu este unul popular: apartament, la bloc, la parter, pe drumul Gării, împachetat strașnic într-un banner colosal, în care el, Dănuț, ne arată degetul, în semn că e OK.

Sediul lui Ponta este unul socialist sau social-liberal sau ceva. O sală cât patru apartamente populare, de-ale lui domnu Dan. Cu catifele de jur-împrejur, cu plasme, boxe, lumini, mixere – „doi-zece, doi, doi, doi-zece” cu reverb -, cu chipul premierului pe doi pereți și încă unul pe două etaje, la exterior, lipit pe fațada hotelului din care, peste doar o oră, Victor Ponta ne va spune că a câștigat alegerile, că i s-a împlinit un vis, și că o să-i poarte în inimă, în Parlament, în Guvern și în Kiseleff, pe toți gorjenii necăjiți, pentru care trăiește.

Televiziunea locală a lui DD, „Gorjul liber” – ce caustic – e în bucătăria apartamentului… sau ceva pe aici. În sala lui Ponta și-au descărcat echipamentul cinci care de reportaj de la cele patru televiziuni de știri.

În sufrageria apartamentului poporului, 30-40 de oameni îl așteaptă pe „Dănuț” să-i cinstească de ziua lui. „La nouă fix a zis că vine. Și el dacă zice că vine…”, îmi spune, cu simțiri, un om din popor. În sala lui Ponta, puțin înghesuit, ar putea intra tot electoratul din colegiu – exagerez, evident, dar oricum, ceva pe aici.

„Domnule, știi ce?! Primaru, omu` lui Ponta, și cu toți oamenii lui ne-au făcut zdrențe: ne-au amenințat, ne-au desființat, ne-au nenorocit. Și ne-a făcut și aurolaci. Și cu toate astea, domnu Dan se luptă de la egal la egal cu Ponta”, își dă curaj o doamnă cu fular violet și verb alert.

În același timp, la televizorul din sufragerie, cineva rostește sentențios și împăcat: „Asta este cea mai mare răzbunare, față de un partid care ne-a sfidat atâția ani – să se lupte de la egal la egal cu un partid televizor, în care un singur om contează”.

Cum ar spune un arbitru de scaun la un joc de tenis: „Egal peste tot”.

Printre bannere și afișe, utimii gorjeni necăjiți, rătăciți în luminile nopții, se retrag grăbiți spre casă, pentru încă patru ani.