Mesajul ascuns al manifestațiilor de protest: Clasa de mijloc revine și se implică

De aici puținele evenimente negative petrecute, de aici disciplina, dacă putem să-i spunem așa, de aici impactul mesajului, indiferent de numărul celor adunați. Situația s-a repetat în toate orașele unde au avut loc manifestații și unde portretul robot al protestatarului a fost același ca în București.

Respectivul portret robot îmi indică ceva extrem de important: faptul că, după criză, clasa de mijloc din România și-a revenit și pare să își ia în serios rolul de coloană vertebrală a societății. Inginerii, medicii, finanțiștii sau antreprenorii asigură, dacă sunt în număr mare, o infrastructură umană care ține societatea în mișcare, sunt fundamentele și acoperișul acesteia, o fac inovatoare, mai puțin coruptibilă, ba chiar dispusă să se implice, într-o mare măsură, în problemele obștii.

La capătul opus al societății se află imobilismul, supușenia și inerția, masele manevrabile.

Și poate că în viitor politicienii vor trebui să se gândească nu în ce fel pot să atragă voturile sărmanilor ce pot fi cumpărați cu ulei și găleți, ci în ce fel trebuie să acționeze pentru a încheia un parteneriat cu clasa de mijloc.

FLASH NEWS Ilie Bolojan, cu prilejul Zilei Naționale a Japoniei: „Susținem o cooperare mai strânsă între UE, NATO și Japonia pentru a apăra democrația”

18:53

ULTIMA ORĂ Mesajul ambasadorului Japoniei: „Parteneriatul nostru cu România este mai important ca niciodată” 

18:45

Clasa de mijloc a lipsit din tabloul primului deceniu de capitalism al României, ea apărând undeva la începutul noului mileniu. Apariția sa se leagă direct de plusul de venituri apărut în urma introducerii impozitului unic. În 2008, an în care românii au început să simtă criza, studiile companiilor indicau, luând în calcul numai cifrele oficiale, fără economia gri sau veniturile anumitor categorii de muzicanți, că din clasa de mijloc făcea parte cel mult 20% din populație.

După trei ani de criză, aceleași studii indicau reducerea cu mai mult de jumătate a clasei de mijloc; pentru comparație, mai trebuie spus că o realitate economică stabilă se clădește pe o clasă de mijloc care reprezintă 60% din populație. În februarie 2011, 80% dintre orășeni se declarau afectați într-o măsură oarecare de criză și numai 7% spuneau că nu simt efectele crizei economice, iar procentul clasei de mijloc din ansamblul societății a scăzut la circa 8%. Să nu uităm nici faptul că am pierdut clasă de mijloc și în momentul în careoameni educați, cu putere de muncă și bine pregătiți, au preferat să plece în străinătate, exodul personalului sanitar, al medicilor, fiind unul dintre exemple.

În climaxul crizei scăzuseră îngrijorător și elanurile antreprenoriale ale românilor, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puțin de jumătate față de 1993, când număram 393.000 de proprietari de firme. Sigur că pot exista explicații pentru această evoluție, cum ar fi transformarea micilor întreprinderi ale decretului lege 54 în SRL-uri și SA-uri, concentrări de activități, creșteri de fiscalitate sau talentul antreprenorilor și puterea acestora de a rezista pe o piață care un deceniu și mai bine numai comodă nu a fost.

Pe de altă parte, a lega clasa de mijloc strict de bani este o greșeală.

Pentru a fi într-adevăr clasă de mijloc, trebuie luate în calcul și alte aribute care fac din respectiva categorie socială o componentă a progresului social și economic, cum sunt credința în valorile burgheze, manierele, statutul școlilor terminate, zona socială în care se mișcă.

Nu suntem singurii care trăiesc un astfel de fenomen: în urmă cu câțiva ani, în 2013, am văzut reacția pomenitei clase de mijloc în Turcia – vă amintiți de revolta populară determinată de tăierea unor copaci? În fapt era vorba de aceeași clasă de mijloc care pur și simplu nu voia să piardă ce câștigase în decenii de muncă susținută – occidentalizare, un grad de libertate greu de regăsit în zonă, bunăstare.

În paranteză fie spus, iată o mutație interesantă: 35 de milioane de oameni din Europa se dovedesc amenințați de sărăcie, conform Băncii Mondiale; în schimb, în jur de 50 de milioane de cetățeni, cu precădere din Turcia și spațiul ex-sovietic au înregistrat o creștere a veniturilor suficient de mare încât să îi plaseze în zona clasei de mijloc.

Așadar, clasa de mijloc. Clasa care a ieșit cea mai șifonată din criza economică, care a pierdut cel mai mult, care a plătit cel mai mult, ignorată de politicienii europeni și creditată drept „grupuri marginale” și „câțiva extremiști” de către Recep Tayyip Erdogan.

Noua luptă de clasă are loc acum între etajele societății – politicieni, marii capitaliști, clasa de mijloc – înconjurate de mulțimea care dă „like” în funcție de interese, simpatii și convingeri. Un joc interesant, care pune bazele societății post-capitaliste.