Mihai Șora și Viorica Dăncilă, față în față cu Europa

Vineri dimineață, într-o reuniune modestă dintr-o clădire modernă, Reprezentanța Uniunii Europene la București a adus un omagiu domnului Mihai Șora, filozof și gânditor român, om de carte deci, și activist declarat de UE cetățean de onoare al Europei.

De ce i-am alăturat pe cei doi într-o însoțire care ar putea să scandalizeze pe unii? Un motiv care ne roade și nu ne dă pace, ca orice frustrare: memoria. În primul guvern postdecembrist, Mihai Șora era ministrul Educației Naționale. Și tot el a fost primul care a inaugurat demisia de onoare din guvern. Onoarea i-o datora invaziei Bucureștiului de către ciomăgașii reziduali ai fostei Securități, Mineriada din 13-15 iunie 1990.

Oricum, deși era un guvern fesenist, ieșit de sub pulpana revoluționarului de ocazie, Ion Iliescu, primul guvern postcomunist nu era deloc un guvern de analfabeți; toți erau cu instrucția școlară temeinic făcută. Plus performanțe demne de laudă, chiar în circumstanțele istorice date.

INEDIT Pompierii au venit cu autospeciale în parcurile pentru copii din Oradea pentru a crea „oaze de răcoare”. Imagini cu „intervenția specială”

23:34

DEZVĂLUIRI Cristela Georgescu, dezvăluiri despre cea mai grea perioadă din viața ei. A traversat „valea morții”

23:09

În contrast cu alte guverne ale stângii, gurile clevetitoare consideră actualul guvern ca fiind unul de analfabeți funcționali. Prestația doamnei Dăncilă îi contrazice energic. Oamenii aceștia, la fel ca domnia sa, știu carte, dar cartea lor e scrisă cu cerneală simpatică. Ați auzit de ea? E erzațul făcut dn suc de citrice, în care un toc înmuiat lasă urme care nu pot fi deslușite decât de cei care-i știu antidotul.

Doamna Dăncilă nu e naiva pe care ne feream s-o atingem fie și cu o floare, din teama de a nu destrăma povestea Cenușăresei ajunsă atât de sus pe scara socială. Ci e una care știe carte, și încă multă. Dar de pe cărțile scrise cu cerneală simpatică. Adevărurile noastre, nu doar cele de zi cu zi, ba chiar și marile sisteme filozofice, au întotdeauna un rest neacoperit de mintea care emite judecăți. Nu sunt adevăruri absolute, ci mai mult sau mai puțin cuprinzătoare, cu un rest datorat cotloanelor faptelor narate. „Da, dar…” De câte ori nu auzim această disjuncție. Mai ales din partea celor care vor să se pună în fason! Ei își găsesc, din păcate, în resturile adevărurilor cvasiunanim acceptate, știința de a se opune adevărurilor limpezi ca lumina zilei. O carte născută în contrasenes. Chiar istoria e scrisă în două feluri, pe aceași foate de hârtie, într-un fel pe oparte, în sens contrar pe cealaltă. Cum e cam de multă vreme, între Est și Vest.

Treaba lor, am zice, dacă ei n-ar fi învestiți cu putere reprezentativă. Cum e doamna Dăncilă. Prestația ei a fost aplaudată de subalternii și de camarazii politici. Dar deloc întâmplător, acum, de „tovarășii” simbriați de la Kremlin.

Mihai Șora, declarat cetățean de onoare al Europei, a citit – și a scris pagini memorabile – chiar în timpul marșului istoriei acestui secol. În anii treizeci și patruzeci, de exemplu, când cele două molime îndoliau Europa – bolșevismul și fascismul – a avut o  o voce și o gândire care s-a alăturat celor care au pus temelia Europei de azi.

După cum se vede, două personalități românești care privesc Europa în felul lor. Cineva compara discursul de la Strasbourg al doamnei noastre cu un conducător auto beat, care refuză amenda contestând Codul rutier. Oricum unul țâfnos. Cealaltă personalitate, care a trecut de vârsta centenarului României unite, merge zilnic prin școli, învățând copii să iubească Europa unită. Adăugând, deci, supravaloarea dragostei științei de carte a școlii. Și doamna noastră vorbește de dragoste. Dragostea pentru un guvern pe care l-ar iubi românii. Așa o fi. Sau e un rest de adevăr?

Vom vedea la alegerile viitoare.