Mișcarea drepților începe cu o pauză de cafea

Pentru că n-au reușit de unii singuri să treacă ecranul, la lansarea oficială a Mișcării Populare, președintele și-a scos noul val de apropiați, în văzul lumii, la cafea. Pentru puținii răbdatori, atenți la ospățurile conjuncturale ale dlui Băsescu, locul în care s-a fotografiat – expediind rapid poza pe Facebook – cu fondatorii noii sale construcții (a)politice, avea pe vremuri alți meseni. Pe aceeași ușă a ieșit Traian Băsescu, de mână cu Vasile Blaga, tot într-o duminică după-amiză, să îl prezinte lumii drept viitor primar al Capitalei: „Am discutat despre viitorul Bucureștiului, un fost primar general, actualul primar general (pe atunci Adriean Videanu, n.a.), primarul sectorului 3 (pe vremuri Liviu Negoiță, n.a.) și viitorul primar, Vasile Blaga”.

Azi, dl. Blaga e un FSN-ist care confiscă partidul drepților să-l vândă dușmanului liberal, iar președintele tot despre viitor vorbește, doar că la altă masă: „Sper ca Mișcarea Populară să mă primească. Oricând mă vor chema la dezbateri voi veni”, a pozat dl. Băsescu în outsider cu statut de invitat special.

INEDIT Pompierii au venit cu autospeciale în parcurile pentru copii din Oradea pentru a crea „oaze de răcoare”. Imagini cu „intervenția specială”

23:34

DEZVĂLUIRI Cristela Georgescu, dezvăluiri despre cea mai grea perioadă din viața ei. A traversat „valea morții”

23:09

Dacă n-ar fi făcut-o, redescoperindu-și brusc aerul vesel, probabil mica lansare a dlui Marian Preda ar fi trecut cvasineobservată. Un ceas mai devreme, șapte scaune nu prea comode încadrau pupitrul noii Albă-ca-Zăpada scârbite de politic: trei ocupate de foști miniștri cât se poate de politici, unul de până mai ieri șeful tineretului PDL, iar alături trei fețe noi. În spate s-a aliniat întregul staff de comunicare al Cotrocenilor, plus fidelul Dorel Onaca, într-o activitate de PR în timpul liber.

Cu tot programul-manifest gândit în detaliu timp de patru luni, de când se plănuiește la Cotroceni Mișcarea Populară, niciun mesaj al dlui Preda nu a reușit să răzbată convingător ecranul. A apărut în schimb povestea bunului samaritean care și-a dăruit sufrageria și câteva camere ca ONG-ul prezidențial să-și facă sediu în București.

Putem, cu un efort, să ne închipium acest model multiplicat la Piatra Neamț, Arad sau la Surdila Greci (Brăila), într-o construcție „de jos în sus” perfect transparentă și apolitică fără banii sau umbra Elenei Udrea și a disidenților din PDL. Putem, la rigoare, să ne prefacem că dăm o șansă ideii că diverși cetățeni cu profesii liberale vor coborî de pe Facebook ca să dezbată o Constituție de sertar, în oficiile regionale, județene și comunale ale Mișcării Populare. Că distinse gospodine se vor strânge și ele într-o zi la cafea în propria sufragerie pusă în slujba dreptei pe stil nou, să facă în șoșoni planuri de implicare socială și apoi să dea un sens democrației participative.

Toate, în țara în care singura formă de protest asumat până la capăt a fost absența de la vot sau emigrarea. Toate, în țara veselă care a trimis la Bruxelles un independent, ales prin voință populară prin formula „10 voturi pe secție” pusă în operă de PDL. Atât de mare e atașamentul față de proiectul apolitic și doar coincidența face ca numele independentului să fie, atunci ca și acum, Băsescu.