O insulă europeană pe nume România

La ceasurile astea și în cele care vor veni, vecina România, mereu suferindă de un complex de superioritate față de cei de peste gard, va sta să își roadă gânditoare degetele, cumpănind: să apuc sabia? să zâmbesc de salon? să bag capul în nisip?

Să apuce sabia? Desconsiderarea belicoasă e asemenea complexului de superioritate și total contraindicată în relațiile dintre state. În partea asta de lume atât de complicată, încordările, tensiunile, sfidările, nu sunt de folos părților, după cum s-ar putea să nu fie de folos nici marilor aliați. Încăierările verbale la nivel înalt, disprețul, răceala prost camuflată nu fac viața mai bună și nici regiunea mai sigură.

Să zâmbească de salon, dincolo de aburul cafelei (neotrăvite)? Aici este vorba de o mare ridicare de mănușă. Ar trebui să facem vorbire și trimitere către intervenția neinvazivă a politicii de stat înțelepte și a diplomației inteligente. La noi, cele două sunt arme care scârție amarnic -în cel mai bun caz – și când nu zac în teacă seamănă surâsului pisicii Chesire. Ani de zile, Moldova a fost privită de la București cu îngâmfarea metropolei. Demostrațiile teoretice și practice de prietenie au avut de prea multe ori izul condescendenței. Evaluările și analizele asupra acestui stat mic, dar care contează geopolitic, nu mai încăpeau de suficiență. România aducea lumină Chișinăului. Și a ieșit suflând lejer domnul Dodon. Cât despre Bulgaria …

TURISM Imagini din cea mai exclusivistă stațiune de schi din SUA. Deer Valley, răspunsul american la Courchevel, s-a transformat într-un megaproiect. Și riscă să piardă tot.

05:30

AFACERI Cine sunt „brooligarhii” care au intrat sub pielea lui Donald Trump

05:00

Dar dincolo de vecinătatea foarte apropiată, greșeala strategică a României a fost față de Rusia. Acțiunea diplomatică a fost doar mimetică. Nimic propriu, nimic „smart”, temperatură glacială permanentă. Să stai cu spatele la Răsărit este un „must”, decretat continuu de la cel mai înalt nivel. Jocul în avantaj propriu, fără renunțarea la valorile noastre, necesită dincolo de baletul minții un curaj și o voință pe care nu avem îndrăzneala să le vrem.

Să bage capul în nisip? Contraindicat și dificil să te refugiezi într-un izolaționism comod. Nu știu câți dintre cei care ne conduc conștientizează că România poate fi un câștigător în vremuri învolburate. Condiția este să-și clarifice ce vrea, care îi sunt atașamentele reale și de folos, încotro merge și mai ales care îi este adevărata identitate. O altă condiție este stabilitatea și consolidearea internă. Un fel de apărare care nu poate da greș.

Putem să fim o insulă europeană, în sensul occidental al cuvântului, dar fără să fim singuri. Putem să fim căutați drept un aliat sau lider major.

Sau putem să fim altceva.