O veste bună: am ridicat capul din pământ

România a bătut Belgia. Poate că nu trebuia – belgienii au fost mai buni -, dar fotbalul este de multe ori nedrept. Acum am câștigat noi nemeritat, dar istoria fotbalului e plină de meciuri pe care trebuia să le câștigăm și le-am pierdut.

Dar nu acesta este subiectul. Meciul era unul amical și nu conta în calculele pentru calificarea la vreun turneu final. Pentru că fotbalul românesc doar asta vrea acum: calificare. În 2014 se vor împlini 16 ani de la ultima prezență la un CM și este deja prea mult. Așa că trebuie să fim acolo, în Brazilia. Și pentru asta avem nevoie de un Pițurcă la fel de inspirat ca până acum, și de jucători la fel de tupeiști.
Pentru că asta are, pe lângă talent, actuala generație de națională: tupeu, atitudine. Așa s-a făcut diferența în meciul de aseară. Abia acesta este subiectul.

La golul belgienilor – care au trimis mingea în poartă cu mare noroc – tricolorii nu s-au văitat, nu s-au certat, nu au pus capul în pământ. Dominați în continuare de belgieni, care pasau nestingheriți în jumătatea noastră de teren, „tricolorii” au început, ușor-ușor să se apropie de poarta adversă. Nu căutau spectacolul, dar le-a ieșit și fără să-l caute. Golul cu care Maxim a egalat a fost o bijuterie – trecută neobservată, evident, în seara în care Ibrahimovici a înscris „golul secolului” – dar o bijuterie.

OPINIE Obiectivul comun al SUA și Rusia în opinia lui CTP. Ambele vor dispariția Uniunii Europene

22:21

ALEGERI 2025 AUR aduce acuzații către Biroul Electoral Județean Buzău după ce a respins toate sesizările formațiunii

22:02

Iar de la 1-1 atitudinea s-a schimbat radical. Până la penaltiul din minutul 66, transformat de Torje, am jucat de la egal la egal cu cea mai talentată generație de fotbaliști pe care o are Belgia în ultimele două decenii. Și am jucat la fel de bine și la 2-1 dovedind că suntem capabili și să ținem de un rezultat.

Nu a câștigat echipa mai bună, poate nici cea mai talentată, dar cu siguranță a câștigat echipa mai „obraznică”.

Și este meritul lui Pițurcă. Nu pentru că i-a înrăit pe fotbaliștii pe care îi antrenează la Națională, ci pentru că a știut să-i aleagă pe cei mai „răi”. Maxim, Grozav, Chiricheș, Chipciu și Torje sunt toți jucători tineri care parcă au învățat fotbalul în Germania. Pentru ei meciul se termină doar în momentul în care pleacă spre vestiare, nu mai devreme. Și în nici un caz la un gol al adversarilor. Iar atitudinea aceasta am văzut-o mai întâi la Steaua – Poate că FRF ar trebui să-i mulțumească lui Reghecampf pentru această schimbare de mentalitate a jucătorilor- și mai apoi la Națională. Chiar și în meciul cu Olanda, acel nefericit 1-4, atitudinea nu a fost defetistă.

Și nu cred că de-acum încolo vom mai vedea o națională a României fricoasă. Cu siguranță vom mai pierde meciuri, dar acest lucru nu se va întâmpla pentru că ne-am speriat de un nume sau de vreo echipă de sute de milioane de euro. Vom pierde doar pentru că unii au fost mai buni într-un meci în care și noi „ne-am dorit la fel de mult victoria”.