O zi din viața politică a doamnei Popescu

– Ho, că vin! Cine-i acolo?

– Noi!

– Care voi?

– Suntem noi.

– ?!

– Oameni noi în politică!

– În ce?!

– În politică!

– Așa, mamaie. Să fiți sănătoși.

– Deschideți și vă oferim…

– … pomana regelui Cioabă? Nu deschid, mamaie, că poate sunteți feicniuz.

– … vă oferim posibilitatea de a schimba România. Plus șansa unei semnături pe listele noastre pentru europarlamentare.

– Plecați sau pun hamsterul pe voi! Ori mai bine sun la 112, „serviciul care salvează viața, proprietatea și mediul”.

*

– Cine-i acolo?

– Noi!

– Tot voi?

– Pesedeul, partidul de proximitate.

– Da, mamaie, sunt în etate. Nu deschid c-am mai văzut cazuri. Nu vă cunosc, nu deschid!

– Uită-te pe vizor, mamaie, cum nu ne cunoști? Suntem noi, care ți-am mărit pensia! Deschide!

– Matale ești, doamna Olguța? De ce nu spui așa?

*

– Cine naiba mai e?

– Sărumâna, doamna Popescu. Suntem deputații de colegiu.

– Câți sunteți?

– Suntem toți. Știm că aveți un suflet bun, liberal, și ne-am gândit că veți semna listele noastre pentru parlamentul european, cu dezinhibare.

– De la deratizare? Nu deschid! Dacă sunteți hoți?

– Nu vă temeți, nu suntem la guvernare.

– Păstrați distanța, am ușă de fier antifrecție!

– Nu intenționăm să vă inoportunăm. Dorim doar o simplă semnătură. Nu uitați că noi, pentru dumneavoastră, am propus o binemeritată relaxare fiscală. Dumneavoastră v-ați întrebat vreo clipă ce puteți face pentru noi?