Pacea din cătarea puștii

Ce am bănuit în februarie 2017, când – aflat în vizită la Casa Albă – premierul Netanyahu sugera doar, s-a conturat în linii groase în ultimele 16 luni. Relația cu vecinii arabi, i-a spus atunci proaspătului Președinte al Statelor Unite, e ca niciodată în istorie și pe această relație trebuie construit proiectul viitoarei păci cu palestinienii. Donald J. Trump a prins ideea, iar pentru restul a lucrat farmecul strategico-tactic al liderului israelian.

Ieri, în cadrul  Forumului Global al Comitetului Evreiesc American (de la care, anul trecut, în Washington, președintele României, Klaus Iohannis, a primit o înaltă distincție), desfășurat pentru întâia oară la Ierusalim, în fața a peste 2000 de participanți din 26 de țări, prim ministrul Benjamin Netanyahu a declarat că relațiile Israelului cu statele arabe vecine au înregistrat progrese dincolo de orice s-ar putea imagina. Iar aceste relații (reamintesc că, până astăzi, doar cu Iordania și cu Egiptul există tratate de pace) vor „ajuta pentru a obține, în cele din urmă, pacea cu vecinii noștri palestinieni”. (Aplauze, ovații).

POLITICĂ Nicușor Dan, detalii despre discuția cu Donald Trump. Ce spune despre trupele americane din Europa: „Noi ne-am făcut bine temele”

23:05

EXCLUSIV Deputatul AUR Mugur Mihăescu explică de ce nu o să ajungem la alegeri anticipate și susține că UE le împiedică

23:01

David Friedman. ambasadorul american la Ierusalim, a lipsit de la Forum, motivând că se află la Washington unde e prins în chestiuni referitoare la mult-trâmbițatul plan de pace Trump, despre care surse oficiale au declarat că va fi făcut public după Ramadan. Ramadanul (care a început pe 16 mai) se încheie joi seara.

Din păcate, e momentul cel mai nepotrivit pentru a-i aduce pe palestinieni la masa verde a tratativelor, mai ales după episoadele sângeroase de la granița cu Fâșia Gaza.

Apropo. Sâmbătă dimineața, într-un interviu acordat postului de radio Kol Yisrael („Vocea Israelului”), filosoful Assa Kasher (78 de ani), nepotul marelui talmudist Menachem Mendel Kasher, autorul Codului Etic al Armatei, a făcut o serie de  declarații, dintre care unele te amuțesc (ceea ce mă obligă să-mi fac timp ca să citesc Codul). Tema dialogului cu reporterul radio: când și în ce condiții are dreptul un soldat cu muniție de război să tragă în scopul de a ucide. Răspunsul de principiu: atunci când simte că viața sa este într-un pericol iminent (prevederea poate fi găsită și în Codul Civil, definind auto-apărarea).Are dreptul un soldat să tragă pentru a ucide, chiar și în situația în care inamicul nu posedă armament de foc? (Cu alte cuvinte, atunci când inamicul  nu ar prezenta un pericol iminent pentru viața soldatului). Aici, filosoful ne-a introdus în sfera percepției. Și a exemplificat cu episoadele de la granița cu fâșia Gaza: dacă soldatul zărește un protestant care taie zidul, ca să se strecoare în Israel, acesta nu reprezintă nici un pericol pentru cel care îl vede. Însă, dacă soldatul nu îl oprește, prin breșa creată vor intra mai mulți și se vor opri în prima așezare de graniță, nu în scopuri turistice. Planul Hamas, a explicat Assa Kasher, este de a infiltra concomitent sute de teroriști prin spărturile din gardul despărțitor. Ordinele Armatei sunt să oprească acțiunea teroristă, trăgând la picioare. Și, cu toate că Tzahal are țintași foarte buni, țintele sunt în continuă mișcare…

E foarte interesant cum va suna planul de pace Trump și cui îi va reveni responsabilitatea de a-l susține. Risc un răspuns: Arabiei Saudite.