Pauză de zgomot în „menajul” Ponta-Antonescu

După câte o tură de zbânțuieli, Victor Ponta și Crin Antonescu se înfățisează publicului liniștiți, dichisiți și responsabili. Adună de prin colțuri și mai lustruiesc jucăriile defecte ale guvernării.

Victor Ponta dă luciu descentralizării, spre fericirea potentaților locali și scaune permanente în BPN „foștilor” Năstase și Geoană. Crin Antonescu păstorește un concurs de ode pentru aniversarea Senatului., căci trebuie uneori să aibă grijă de „glam”-ul de al doilea om în stat. Statut mai sigur și concret, spre deosebire de sclipirea îndepărtată a Palatului Cotroceni. Niciunul nu mai e „năuc” de vorbe sulfuroase și de arome de ciolan. Asta până la proximul pretext. În pauza de zgomot, Liviu Dragnea rămâne cu cătrănelile sale adânci și tace îndoit sub sabia justiției.

Nu e nici mare dragoste, nici hârâială de familie. Începuturile cu repetiție, la care face trimitere Crin Antonescu, nu sunt semne de mare iubire, ci metehne de sistem, pe care nimeni nu are interes să le îngroape prin vindecare. Această succesiune de scene oficiale liniștite – pauze bezmetice s-a certificat drept un modus operandi al USL și o boală națională în devenire.

Nu ține de așa-zisa personalitate „multiplă”, care i-a fost „descoperită” lui Victor Ponta. Personalitatea multiplă este o tulburare clinică și șeful guvernului nu este în acest fel tulburat. De fapt, are o minte lucidă. După cum, la fel de teafăr este și Crin Antonescu, căruia i se poate reproșa cel mult, uneori, o turmentare cu vorbe. Nu, cele două „creiere” ale guvernării sunt bine organizate și sub aparenta dezordine cooperează.

Doar că, din când în când, se mai joacă „de-a oamenii”. Au răbufniri, dau cu jucăriile de pământ și , mai presus de orice, sunt neclintit convinși de dreptatea lor. Își pot justifica, motiva orice. Au și un mediu propice, în care se mai deschid supape de felul mișcării fără efecte și fără lideri din Piața Universității. Este un cerc vicios: slăbiciunile, lehamitea cronică le întrețin senzația că, indiferent ce s-ar întâmpla, sunt de nedoborât.

Un antropolog spunea că sentimentul de a fi disprețuit, ignorat este unul dintre cele mai sigure resorturi de declanșare a revoltei civice. Și că Piața Universității este deocamdată un semn de „sensibilizare” civică. Până când „sensibilizarea” se va maturiza, „menajul” guvernamental își va duce viața de liniști ipocrite, întrerupte doar de supărări bine planificate.