Poporul de net și frica de realitate

Avem pe gândul sondaje în care ne întrebăm cititorii ce părere au despre anumite subiecte la zi. La majoritatea participă mii de oameni, fapt care mă face să cred că românilor le place să pună „ștampila” virtuală, să aleagă. Mai mult, nu există comunitate online – Facebook, Reddit, Twitter ș.a. – în care să nu existe dezbateri politice în fiecare zi. Și totuși, senzația mea este că foarte puțini dintre acești oameni, activi pe internet, merg la vot pentru a-și alege liderii politici sau ies în stradă pentru a protesta. Aceste „ochiuri de apă virtuale” sunt vii, în ele există un ecosistem activ. Problema este că ele nu comunică, prin niciun fel de canal, cu balta din realitate pe marginea căreia s-au format.

Avem câteva cazuri în România în care mișcări care au luat naștere pe internet s-au tranformat în acțiuni de protest fizice, în stradă. Exemple sunt Uniți Salvăm sau marșul pentru apărarea DNA. Votul, la fel ca și protestul la Universitate, poate fi, pe lângă un instrument aducător de schimbare (unul din puținele pe care le au la dispoziție cetățenii), o formă de protest. Problema este că cei care ar putea folosi votul ca pe o formă de protest ignoră, în marea lor majoritate, această unealtă. Pentru electoratul disciplinat, care de 20 de ani își exprimă opțiunea politică de fiecare dată, votul este orice altceva. Poate fi un instrument de susținere a partidului sau politicianului favorit („Mi-a dat 5% la pensie!” sau „Mi-au dat înapoi ce mi-au tăiat ăia”.) sau prețul pe care se simte obligat moral să îl plătească pentru găleata, tricoul și kilul de făină primite. Pentru acești oameni votul nu este o formă de protest.

MILITAR Un draft de proiect înaintea summitului NATO de la Ankara confirmă un pachet de ajutor militar de 140 de miliarde de euro pentru Ucraina până în 2027

22:54

EXTERNE O destinație de vacanță preferată de români ia în calcul taxe de până la 50 de euro pentru turiștii care vizitează orașul o zi

22:33

Mulți vor spune că nu merg la vot pentru că sunt apolitici, pentru că toate partidele sunt la fel sau, mai simplu, pentru că nu au pe cine vota. Dacă un cetățean a ajuns la o astfel de resemnare, înseamnă că guvernul actual nu i-a îmbunătățit calitatea vieții. Iar o modalitate de sancționare a formațiunii/coaliției politice aflate la putere ar fi votul acordat unui alt partid. Să ne înțelegem: nu există albi și negri. Există doar multiple nuanțe de gri: unii sunt mai puțin nocivi decât ceilalți.

Alții vor spune că „pe mine, care lucrez la o multinațională, seara joc World of Tanks, iar în weekend-uri mă duc la Cernica, nu mă afectează cu nimic viața politică”. Nimic mai greșit. Nu te afectează pe termen scurt, dar pe termen mediu și lung da. S-ar putea ca din cauza guvernării defectuoase a unor indivizi care nu știu ce-i ăla MTO compania străină pentru care lucrezi să nu o mai ducă bine în România atunci când îi cresc costurile și să facă restructurări, să-ți scadă salariul sau chiar să plece spre țări mai calde. S-ar putea ca puterea de cumpărare să-ți scadă din cauza taxelor și accizelor nenumărate, care se reflectă în costurile bunurilor și serviciilor pe care le cumperi. Iar atunci neimplicarea ta în viața societății începe să te afecteze. Și știi ceva? Nu ai dreptul să te plângi. Nu atâta timp cât nu te folosești de una din puținele unelte democratice pe care le ai pentru a schimba societatea în care trăiești: votul, măcar ca formă de protest.