Premierul Ponta se joacă de-a hoții și chinezii

Termenul de 22 decembrie 2014 pentru terminarea acestui Master Plan va fi și el depășit, cu siguranță, fie și pentru că angajarea actualei administrații în campania electorală din toamnă nu va lăsa suficient timp pentru a genera cum se cuvine acest document. Cât de important este Master Planul? Este esențial. De ce? Pentru că banii pentru proiectele mari de infrastructură nu pot veni din buget sau din împrumuturi pe piața privată (pentru că nu avem banii, dar ne-am și asumat obligația de a nu mări deficitul bugetar), ci în special din fonduri europene, iar Comisia Europeană a spus deja, răspicat, că nu va aproba banii pentru niciun proiect nou de infrastructură din România până nu va avea acest Master Plan la îndemână.

Ce înseamnă asta pentru șoselele noastre? Foarte simplu, dacă Master Planul va fi prezentat cel mai devreme în primăvara anului viitor, iar modificările ulterioare îl vor face demn de a fi aprobat spre toamna lui 2015, finanțarea pe proiectele UE pentru perioada 2014-2020 va începe abia din 2016. Cu alte cuvinte, vom încerca să facem în doar patru ani ceea ce trebuia să facem în șapte. Mai mult, raportat la Strategia Națională pentru Autostrăzi, prezentată în decembrie anul trecut, vor fi fost pierduți deja doi ani din patru, ceea ce înseamnă că hărțile prezentate de guvern anul trecut sunt bune deja de aruncat la gunoi. Sunt pesimist? Dacă mă uit la ultimii doi ani de „performanțe” în pornirea de proiecte noi, sunt mai degrabă optimist!

ULTIMA ORĂ Călin Georgescu, mesaj în noapte, după ridicarea controlului judiciar: „Primim acest pas înainte ca pe o lucrare a lui Dumnezeu”

00:23

ACTUALITATE Magiunul poate dispărea din Marea Britanie. Cu ce va fi înlocuită marmelada în Regat din cauza Brexit

00:17

Pericolul pentru infrastructura de transport a României este uriaș. Vom fi pierdut trei ani până când noile proiecte ale actualei guvernări să înceapă efectiv, pe execuția bugetară 2014-2020.

De ce nu s-a aprobat Master Planul atât de necesar? Poate pentru că se știa deja că foarte puține dintre drumurile considerate „prioritare” de către Guvern vor primi bani de la UE, care are alte priorități pentru care e dispusă să dea banii, așa cum am arătat de nenumărate ori. Sau poate și pentru că politicienii noștri sunt conștienți că nu mai pot fura din fondurile europene, iar interesul lor pentru a susține astfel de proiecte la care „nu le iese nimic” este din ce în ce mai scăzut.

Mai ridicat este, însă, interesul politicienilor de a atrage fonduri din afara sferei UE, fonduri care pot urma calea încetățenită: aprobări politice, șpăgi acolo unde trebuie, investiții orientate în zonele cu profit electoral masiv, cu parteneri din țări renumite pentru corupție, în special din Asia. Acolo unde constructorii europeni nu vor putea interveni, pentru că sunt legați de mâini de legile europene, cred politicienii noștri că îi vor putea aduce pe asiatici, care sunt mult mai „flexibili” la astfel de proiecte.

Ceea ce uită toți cei responsabili de drumurile românești este că birocrații de la Uniunea Europeană nu sunt niște născuți ieri, care pot fi prostiți în față de astfel de tertipuri. Pentru că birocrații de la Uniunea Europeană nu s-au născut în Teleorman și nici nu pot fi cumpărați cu o sticlă de ulei. Nu, drumurile pe bani asiatici nu se vor construi, nu cu încălcarea normelor europene. Nu, România nu va avea infrastructura de care are nevoie, atâta timp cât banii europeni, mai greu de obținut, ce-i drept, dar și mai greu de furat, vor fi opriți de Comisia Europeană pentru că minunații noștri guvernanți nu sunt în stare să facă o strategie în doi ani de când au luat puterea. Nu, autostrăzile nu se vor construi din pix, ca până acum, ci numai cu respectarea unor norme extrem de dure în ceea ce privește costurile. Și știți de ce? Pentru că UE știe că acolo sunt banii noștrii – ai tăi și ai mei – și nu acceptă risipa, darămite furtul pe față!

Și nu, miile de români care vor muri între timp pe șoselele din țară din cauza proastei infrastructuri nu vor învia niciodată.

Ar fi bine ca, în vizitele sale pe alte continente, prim-ministrul României să țină seama că te poți juca cu focul doar un timp limitat și că baronimea din jurul său are „master planuri” complet contrare intereselor țării în capul căreia se află. Altminteri, i-aș da dreptate: uneori, cei mai mari dușmani ai României sunt tot românii. Depinde încotro te uiți.