Profesorul Iohannis are probleme cu fizica

„Nu s-a discutat viitorul Uniunii Europene, ci s-a discutat textul care va fi, cu siguranță, semnat la Roma, un text care subliniază realizările Uniunii de până acum, care arată nivelul de ambiție pentru viitor”. Păi, textul care va fi semnat pe 25 martie la Roma tocmai despre viitorul Uniunii Europene vorbește, chiar dacă înecat în festivismele care țin de a 60-a aniversare.

Am citat ieri din ciorna Declarației, pe care o avea deja toată presa europeană: „să lucrăm împreună pentru promovarea binelui comun, înțelegând faptul că unii dintre noi se pot mișca mai mult, mai departe și mai rapid în anumite domenii, păstrând ușa deschisă celor care doresc să se alăture ulterior și păstrând integritatea pieței unice, a spațiului Schengen și a Uniunii Europene ca întreg (…), o uniune nedivizată și indivizibilă, care acționează împreună, atunci când este posibil, în ritmuri și intensități diferite, atunci când este necesar”.

Iată și varianta mămoasă a doamnei Merkel din conferința de presă de astăzi, de la Bruxelles: Uniunea Europeană e ca o familie, toate proiectele sunt deschise tuturor membrilor familiei, dar unii pot alege să nu participe. Cum s-a întâmplat și până acum – unii au aderat la euro, alții la Schengen, alții au ales să rămână pe dinafară (sau au fost lăsați pe dinafară, ca România, dar asta cancelarul nu spune).

GALERIE FOTO Kim Jong Un anunță continuarea creşterii şi modernizării producţiei de rachete în 2026

13:23

FLASH NEWS Paisprezece cetățeni străini, care ar fi intrat ilegal în România, au fost prinși la frontieră cu Bulgaria

13:22

Președintele ne încredințează:  „am explicat colegelor și colegilor de ce o Europă cu mai multe viteze nu este o soluție bună. Dimpotrivă, este o soluție care, in extremis, ar putea chiar să ducă la scindarea Uniunii Europene”. După care, răspunzând uneia dintre cele trei întrebări câte a îngăduit să i se pună, acceptă – cu vorbele doamnei Merkel – ceea ce tocmai susținuse sus și tare că ar fi inacceptabil: „Nu trebuie să ne temem de proiecte unde se lucrează cu viteze diferite, cum este, de exemplu, Procurorul European. 17 state membre au semnat că sunt de acord, printre care și România, alții nu au semnat încă. Este un tip de proiect unde nu toată lumea achiesează de la început, unii vor veni mai târziu, alții poate nu vor veni deloc, dar asta nu înseamnă că nu se merge înainte. Însă asta nu înseamnă Europa mai multor viteze. Asta înseamnă un proiect unde unii vor să intre mai repede și alții vor să intre mai târziu. Așa ceva este acceptabil, dar să statuăm că în Europa sunt țări care merg înainte și altele care rămân în urmă, asta nu putem să acceptăm”.

Confuzia profesorului Iohannis nu mai ține de mecanismele europene – pe care nu le stăpânește încă – ci de fizica elementară. E de acord că în UE există țări care pot lua startul „de la început”, altele „mai târziu”, iar altele „deloc”, dar nu acceptă  că „în Europa sunt țări care merg înainte și altele care rămân în urmă”, cu alte cuvinte că Europa funcționează cu mai multe viteze.

Să nu ne facem că nu observăm: jocurile sunt făcute. Suntem parcați în zona gri. Din 2007 până astăzi n-am avut nici curajul, nici inteligența să schimbăm lucrurile. Gargara cu eufemisme nu ne ajută la nimic. Atunci când vom avea, în sfârșit, un proiect de țară, vom putea probabil să ne deplasăm și noi altfel decât în marșarier.