• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Punguța cu doi bani. Adevărul din spatele poveștii

Punguța cu doi bani. Adevărul din spatele poveștii
- Cucuriiiiiiiguuuuu! - Serviciul Român de Informații! Cine e la telefon?

– Cucuriiiiiiiguuuuu!

– Serviciul Român de Informații! Cine e la telefon?

– Cum cine? Cu-cu- ri-gu! Știți dumneavoastră.

– Cu cine doriți să vorbiți?

– Cu… Știți dumneavoastră cu cine.

– Nu se poate. E ocupat. Își pune întrebări.

– Rugați-l să facă o pauză. Nu pot sta mult la telefon, că se dă stingerea.

– Așteptați o clipă. (În telefon se aude Oda Bucuriei)

– „Toți pe lume frați noi sunteeeeem”

– Îmi pare rău, nu se poate.

*

– Cucurigu!

– Tot dumneavoastră?

– Eu. Se poate cu…?

– Îmi pare rău, nu se poate. Tocmai își analizează răspunsurile.

– Rugați-l, totuși, fiindcă nu pot să stau. Scriu un roman de introspecție – „Punguța cu doi bani. Adevărul din spatele poveștii”.

– Așteptați o clipă. (În telefon răsună maneaua „Azi e nouă, mâine-i zece…”)

– „Creasta mea, pârnaia treeeece”… 

– Îmi pare rău, nu se poate.

*

– Cucuriiiiigu!

– Da, domnule, v-am recunoscut.

– Pot vorbi acum cu…?

– Nu se poate, tocmai își pune concluziile.

– Vă rog din suflet, sunt așteptat în bibliotecă. Țin un curs de bune practici în prelevarea șpăgii.

– O clipă. (În telefon, Lidia Buble feat. Adrian Sînă: „Poate nu mă crezi când spun că/ S-ar putea să nu-mi ajungă/ Un miliard…”)

– „Noi gândim laaaaaa fel”…

– Îmi pare rău, nu se poate.

*

– Cucu!

– Terminați cu gluma, domnule Cocoș! Suntem ascultați.

– Nu e SRI-ul?

– Ba da, dar Șefu” s-a găsit nevinovat și acu” ne suspectează pe toți…

Inchide