Șase nuanțe ale penibilului politic plus Remus Pricopie

Penibilul marțial – cel dintâi penibil al țării. Bine făcut, ultrapunctual. Intonează grav, apăsând pe cuvintele-cheie, nu cumva să intrăm la idei. Are mereu pregătit un plan B, chiar și atunci când nu reușește să pătrundă planul A.

Penibilul liberal – un reformist exaltat, care n-a schimbat nici măcar un bec. A făcut din sintagma „urmaș al Brătienilor” marcă înregistrată.

Penibilul social-democrat – amicul putred de bogat al sărăcimii. A inventat democrația de patronaj („v-am dat și vă mai dau”).

Penibilul userist – condus de un penal incoruptibil. Profund democrat, până la noi ordine.

Penibilul echidistant – ciugulește cu grație și de la stânga, și de la dreapta. Crede cu tărie în steaua lui, salutându-le cu mâna la chipiu pe ale celorlalți.

Penibilul independent sprijinit de partide – un atlet al paradoxului bine stipendiat.

Remus Pricopie – papagalul cu vulpea (cea despre care a povestit că i-a găbjit pe gemenii Romulus și Remus, în pădure, într-un cuib). A țâșnit în viața publică de sub pulpana Ecaterinei Andronescu. Mediocritate solemnă, mereu îndatorată Puterii.